Despre lucrurile cu adevărat importante

Să discutăm despre ... adolescenţă. Un subiect care m-a înfiorat prin profunzimea lui, dar mi-a trezit şi zâmbete. Veţi afla şi de ce. Nu demult mă încadram şi eu în această categorie de vârstă. Deci voi încerca să ilustrez cât mai realist anumite aspecte care interesează pe toţi: elevi, părinţi şi nu numai.

Pentru a trata acest subiect ar fi nevoie de multă cerneală, iar eu nu pretind că voi face o lucrare de psihologie. Mai degrabă aş zice că e o compoziţie despre viaţă, care cuprinde adevăruri general-valabile, evident cu anumite particularităţi.

Mai întâi mă voi adresa elevilor. Nu are sens să amintesc schimbările fiziologice, ci mai degrabă implicaţiile pshihologice ale acestei perioade de viaţă prin care trece fiecare. Îndrăznesc să dau din start un sfat: orice lucru nou trebuie înfruntat cu mult curaj şi optimism. De ce spun acest lucru? Pentru că e posibil să auziţi de multe ori de acum înainte afirmaţii descurajante de genul: „Of, adolescenţii ăştia! Numai probleme fac !" sau „Adolescenţa e o vârstă dificilă!". Iar problemele nu se rezolvă astfel, catalogând acea persoană într-o anumită rubrică, cea a rebelilor problematici. Voi trebuie să treceţi mai departe cu fruntea sus peste aceste mici impedimente.

Ce presupune această vârstă? O gamă largă de emoţii şi sentimente, datorate schimbărilor de orice fel. Bucuria primirii buletinului. Admiterea la liceu, balul bobocilor, viaţa de licean şi la sfârşit examenul de bacalaureat. Nu vă speriaţi! Nu pot zice că odată cu acest examen se încheie această perioadă tumultoasă şi minunată în acelaşi timp... Depinde de fiecare, dacă vrea să-şi păstreze inocenţa, spiritul proaspăt şi nealterat în faţa încercărilor destinului labirintic. Şi dacă vrea să fie un om veşnic tânăr şi ferice cum, mai demult, a spus Eminescu. Putem fi maturi, dar cu sufletul proaspăt. Întrebări rostite sau nu, îndoieli, temeri, speranţe. Sentimente şi stări contradictorii în acelaşi moment. Prieteni, colegi pe care îi simpatizezi sau nu, îi admiri sau nu, preferi să fii sau nu în grup cu ei. Pentru a putea trăi într-o societate modernă, inevitabil, trebuie să socializezi cu diverse persoane, bune sau rele. Depinde de tine ce alegi ! Se ştie ce probleme ridică anturajul, mai ales unul prost ales, în care pentru a putea fi considerat de „gaşcă", matur sau curajos trebuie să fumezi, să consumi alcool sau droguri. Deci atenţie ! Lumea este privită cu alţi ochi, iscoditori. Dorinţa de descoperi, de a cunoaşte universul din jur sau cel propriu, interior, al sinelui este specifică adolescenţilor.

Capcane, ispite şi încercări sunt la tot pasul, parcă ai fi un erou de basm. Ajutoarele pot exista sau nu. Cel mai important este caracterul tău, felul în care gândeşti, modul în care iei decizii. Trebuie să gândeşti de două ori înainte de a spune da. Înţelepciunea şi cumpătarea sunt cele mai bune arme de luptă, alături de perseverenţă şi răbdare. Acum, în adolescentă, îţi stabileşti traseul vieţii, drept sau strâmb. Bineînţeles, drumul vieţii nu e uşor, e presărat chiar şi cu spini. Însă datoria oricărui om este de a lupta. Răspunsul la întrebarea nerostită cine sunt eu? trebuie să ţi-l oferi singur (şi-l vei afla mai târziu) prin stabilirea unui scop clar în viaţă şi prin încercările de a răzbi lumea pentru a junge la atingerea ţelului.

Părerea mea este că în adolescenţă, deoarece viaţa este dură, tânărul trebuie să se concentreze asupra viitorului său, să devină responsabil de acţiunile sale şi să ia măsuri în acest sens.

Stimaţilor părinţi le voi propune să aibă răbdare cu adolescenţii, nu să-i acuze permanent că sunt dezordonaţi, neatenţi sau distraţi. Nu afirm că trebuie să-i lase liberi să facă ce vor, ci din contra, părinţii trebuie să aibă o mână de fier, dar învelită în mănuşile de catifea ale înţelegerii adecvate. Copiii, indiferent de vârstă, trebuie supravegheaţi îndeaproape. Aveţi grijă la cât timp petrece în faţa televizorului, la ce emisiuni se uită, ce reviste citeşte, cu cine este prieten! Străinii nu vor dori binele copilului dumneavoastră. Vegheaţi asupra copilului, întrebaţi-l ce simte, ce gândeşte, fiţi aproape de el cu inima! Căldura sufletească a părinţilor este necesară pentru o dezvoltare armonioasă şi fără probleme a copiilor.

Dacă greşesc, iertaţi-i! Ajutaţi-i să vă depăşească condiţia socială sau materială, ajutaţi-i să devină oameni de care să fiţi mândri! Amintiţi-vă de dumneavoastră înşivă cum eraţi la vârsta lor, ce vă doreaţi, ce simteaţi si veţi fi mai aproape de ei. Oferiţi-le sfaturi, daţi-le exemple din viaţa reală, căci acestea nu sunt niciodată de prisos. Fiţi părinţii şi prietenii lor în acelaşi timp ! Nu e greu şi nici nu veţi regreta ! În final, mărturisesc că aş fi dorit să am un spaţiu mai mare destinat acestui subiect. De asemenea, vreau să închei într-o notă optimistă şi să subliniez că adolescenţa e o vârstă minunată, cu toate implicaţiile ei. Viaţa poate fi roz dacă ştii să trăieşti corect. Aspectele pozitive pot să caracterizeze această vârstă, nu cele negative. Depinde de tine, adolescentule !