duminică, 13 noiembrie 2011

Simtiri,ganduri si cuvinte si fapte – toate in mine

Multe vorbe. Multe, multe cuvinte frumoase, texte inspirate, carti memorabile. Multe angajamente, juraminte si promisiuni. Multe sfaturi, multe pareri, multe discutii.

Multe cuvinte.

Gand.
Cuvant.
Fapta.

La cuvinte suntem cei mai priceputi.

In timp ce gandurile ne sunt inca pline de judecati, de critica, de rautati mici si mari, de frica, de pus raul in fata, de negativitate, de suspiciune. In timp ce vorbele de zi cu zi ranesc inca, arunca sageti, sunt pline de cinism si ironie si comunica mai mereu ceea ce NU mai vrem sa fim. In timp ce faptele ne sunt mici, lase, cuprinse de lene, lehamite si aratand frica cu care ne ducem zilele pe Pamant.

Simt foarte tare ca nu mai sunt de ajuns cuvintele. Ca nu mai ajunge sa spun(em) ca aleg(em) iubirea, ca aleg(em) sa fim mai buni, mai conectati, mai treji, mai atenti, mai impreuna si mai alaturi. Ca doar cu spusele raman(em) doar la asta, la o mare de cuvinte frumoase si intentii inalatatoare…

Simt foarte tare ca a venit momentul sa ne purtam asa cum spunem ca vrem sa fim. Simt foarte tare ca CURAJ nu mai inseamna deloc doar sa iti faci bagajele si sa pleci intr-un alt colt de lume ca sa traiesti in natura.

Ci curaj si adevar inseamna acum, pentru mine, sa pot ramane sincer cu mine insami, urmandu-mi sufletul si chemarile lui, chiar daca cei din jur ar putea spune ca i-am tradat sau dezamagit sau le-am inselat asteptarile.

Curaj si adevar pentru mine inseamna,acum sa nu mai vreau sa fug si sa ma despart imediat ce ceva nu functioneaza bine in relatia mea,cu prietenii mei,cu vecinii mei,cu parintii mei,cu oricine de pe calea mea. Ci curaj si adevar pentru mine inseamna sa fiu capabil sa raman cu capul sus, chiar daca vocea imi tremura teribil si lacrimile imi ineaca ochii si inima ma doare pana aproape sa plesneasca… si cu capul sus sa pot sa vorbesc si sa spun ce simt si sa imi asez limitele si sa imi comunic cu iubire nevoile si sa mi le accept si pe ale mele, si pe ale celorlalti. Chiar daca cei cu care vorbesc imi vor vedea lacrimile din ochi si imi vor auzi tremurul din voce si imi vor simti inima batand nebuneste si mie ii va fi teribil de rusine de toate astea.

Curaj si adevar pentru mine inseamna acum sa fiu capabil sa iubesc un om exact atunci cand o merita mai putin (precum asa de frumos zice un proverb chinezesc). Pentru ca atunci are cea mai mare nevoie.

Curaj si adevar pentru mine inseamna acum sa continui sa vad frumosul si perfectiunea din fiecare om si loc si situatie, chiar si atunci cand toata lumea in jurul meu spune “ha, ce chestie de cacat!”

Curaj si adevar pentru mine inseamna acum sa imi urmez, in sfarsit, mica si linistita voce interioara, care atat de des imi vorbeste si pe care atat de des o verific din 20 de mii de surse, ca sa fiu sigur ca e corect ce imi zice si ca uite, si in cartea asta scrie la fel, deci e corect ce simt eu, nu? Vreau sa o urmez fara sa o mai pun la testare. Sa ma urmez pe mine si glasul Inspiratiei pe care de atatea ori il aud, atat de clar, si il ignor, atat de sistematic.

Curaj si adevar pentru mine inseamna acum sa imi amintesc sa binecuvantez fiecare zi si om si situatie, indiferent cum e ziua aia sau situatia sau omul. Chiar daca uneori omul sau situatia sau ziua inseamna o palma usturatoare peste fata. Vreau sa imi amintesc sa binecuvantez totul, mai ales cand e greu, in loc sa injur si sa judec si sa critic si sa pun etichete.

Si, mai ales, curaj si adevar pentru mine inseamna sa nu mai las ca toate astea scrise aici sa fie doar o colectie de cuvinte frumoase si de intentii inaltatoare. Ci sa fie descrierea gandurilor si faptelor mele...:))

A iubi! Asta e tot. Asta e raspunsul la tot. Tot restul, toate zgandarirea asta dupa cunoastere, intelegere, dupa trecut si tocat totul prin ratiune, toata analiza asta de toate cele, zi de zi, si toata nevoia asta de a fi noi asa de destepti si de intelectuali si de geniali cunoscand si analizand si iar cunoscand – pierdere de vreme. Lalaiala fara rost.

Iubirea este raspunsul. Mereu, mereu, IUBIREA.

A cunoaste. A iubi.
Inc-odata, iar si iara.
A cunoaste-nseamna iarna
A iubi e primavara.
(Lucian Blaga)