Ducu Bertzi-Floare de colt( Edelweiss)

Aceasta melodie o dedic tuturor fetelor,femeilor,mamelor,sotiilor,bunicelor,s.a.m.d. tinand cont de aceasta speciala zi...cred ca merita pana la urma si facem abstractie nu k nu ar merita dar fara ele viata noastra ar fi fara sens.

Este clar că scriu doar atunci când frământările nu-mi dau pace.Cred că faptul că mă descarc aici mă face să mă simt mult mai bine.Zic eu.Şi să-ncep.. mai bine nici n-aş incepe dar hai.Aş face orice să mă liniştesc...
Este practic imposibil ca toate trăirile mele să fie legate de o persoană atât de..specială, dar oricât de specială ar putea să fie, am jurat c-o voi scoate definitiv din mintea mea.Cel puţin asta a fost decizia mea, IREVOCABILĂ de altfel.Oare ce D-Zeu am, simt că am luat-o razna, parca n-aş fi eu. Ha !Ce prostii debitez. Din punct de vedere fizic sunt acelaşi, dar e vorba despre sufletul meu care.. a luat-o razna şi încerc pe toate căile posibile şi imposibile să mă liniştesc, să mă debarasez de tot ceea ce înseamnă "EA",dar e clar că nu există niciun remediu pentru mine. Singurul meu leac ar fi chiar "ea", ce ironie nu? Dar sunt a dracu`,de fapt inima mea e a dracu`,nu se poate obişnui cu ideea că acesta "necunoscuta"care-mi tulbură existenţa nu trebuie să mai existe pentru mine, trebuie să fie moarta şi îngropata pentru sufletul meu. Cel puţin aşa AR TREBUI să fie !Ştiu că nimeni nu va înţelege.. nici nu trebuie, atâta timp cât sunt conştient că nici eu nu mă înţeleg 100%, ce pretenţii să mai am la alţii..Whatever ! În momentul de faţă nu-mi doresc decât să pun capul pe pernă şi să adorm într-o clipită, dar somnul parcă nu mă vrea la el, s-a încăpăţânat să mă ţină treaz, să mă rănească cu amintirile care ma năpădesc şi nu-mi dau pace. Dar poate se va răzgândi într-un final,

vorba aia "Speranţa moare ultima", dar să nu moară şi răbdarea mea o dată cu ea... :)

OSCAR 2011

Well, well, The King a avut ocazia să-ţi ţină, în sfârşit, discursul în cadrul ceremoniei de acordare a premiilor Oscar. Ne-aşteptam cu toţii, deşi nu ştiu câţi dintre noi au trecut filmul pe lista Preferate. Nu-i vorba de asta. E vorba despre cum votează Academia. The King`s Speech e un film bun, care beneficiază de o interpretare absolut fabuloasă din partea lui Firth, care, de altfel, a şi fost recunoscută şi premiată, dar n-are magnetul acela involuntar care te ţine lipit de ecran (mare sau mic) pe parcursul a (aproape) 2 ore. Mult peste el mi se păreau The Fighter, The Town sau chiar Animal Kingdom, dar mă mulţumesc şi cu bâlbâiala regală.

Dacă Firth a fost regele, Portman a fost, cu siguranţă, regina. E greu să-mi dau seama că fata asta va deveni mamă în câteva săptămâni.. sau zile?! Încă o văd ca pe fetiţa în pantaloni scurţi, care voia cu disperare să-şi răzbune părinţii în Leon. Regina lebedelor pare un fel de mimoză, care plânge când îşi ţine discursul şi se chinuie să-şi aducă aminte numele celei care a îmbrăcat-o şi a machiat-o. Natalie, nu te mai strădui, mulţumeşte-ţi ţie că scapi mai repede şi mai ieftin..

Anul trecut a avut loc un mic război picant în ceea ce priveşte filmele care meritau sau nu să câştige, bătălia dintre Avatarul lui Cameron şi The Hurt Locker-ul neveste-sii (fostei, dar "astea îs detalii, nu merită discutate"), iar viziunea ironică despre tot ce se petrecea era dată de producţia lui Tarantino, Inglourious Basterds (care mie încă mi se pare genial, chiar dacă l-am văzut de vreo 5 ori…). Anul ăsta, lupta mi s-a părut mult mai… monotonă. Poate pentru că, în afară de Natalie, n-a mai făcut nimeni urât în filmele nominalizate la marele trofeu, poate pentru că nu l-a mai ars nimeni pe Hitler şi n-a mai purtat nimeni machiaj albastru.

În schimb, am avut parte de producţii mult mai realiste, populare, uşurele (desigur, în afară de Inception), lineare, în marea lor majoritate. Cele trei pe care le-am pomenit mai sus n-au avut destui fani printre membrii academiei ca să împuşte şi ele o statuetă gălbejită, dar nu-i bai.

În sfârşit mi s-a împlinit visul şi-am văzut o ceremonie Oscar transmis cum a lăsat-o mama ei – virgină, dacă pot să zic aşa, şi pentru asta, senc iu veri muci, HBO! E revigorant să nu te bâzâie nicio încercare de traducere ad-hoc. Dar, dacă mă gândesc bine, ar fi fost în ton cu bâlbâiala regală…

Ştiţi ce-i ciudat? Niciunui film din competiţie nu poţi să-i pui eticheta "degeaba". Fiecare poate şi reuşeşte să spună ceva, un mesaj, o frază, bă, să-ţi dea o palmă cumva şi să te convingă de un adevăr. Adevăratul curaj (urăsc traducerile româneşti), adevăratul ..control de sine, adevărata putere de a-şi urma visul, adevărata cale spre perfecţiune şi sacrificiu, adevărata copilărie sau adevărata maturitate. O ediţie decentă, care nu ia ochii, dar de câte ori aţi auzit că înţelepciunea e şi opulentă?!

Pace!