sâmbătă, 5 martie 2011
INTERVIU CU DUMNEZEU
Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu. :)
- Daca ai timp... :) i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.
16 Iunie 2006
Octavian Paler
- Daca ai timp... :) i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.
16 Iunie 2006
Octavian Paler
Despre mine
sunt un om simplu, special printr-o banala simplitate.imi plac lucrurile primitive, unice tocmai prin aceasta simplitate, neatinse de fitele unei societati ce se doreste moderna si evoluata:un zambet sincer,o mangaiere tandra, o strangere de mana, o floare,un cantec de dragoste,bradul de craciun, mirosul de gutui si cozonac,colindele copiilor,mirosul primaverii in zilele pastelui,cerul senin al verii, pomii infloriti,chipul frumos al unui femei in racoarea diminetii,sarutul omului pe care-l iubesti pana la nori si inapoi,linistea unei conversatii in miez de noapte culcat cu capul pe pieptul ocrotitor al unui femei,prieteni putini dar sinceri stransi in jurul mesei,rasul zgomotos al copiilor,puterea de a iubi si a fi iubit....acesta e micul meu univers, coltul meu de rai.daca ti de pare ca sunt venit :) din alta lume, te rog sa-mi spui si ma voi duce inapoi in lumea mea, fara a cere nimic in schimb... nu poti cere ceva ce nu stii sau nu esti in stare sa daruiesti, dar nici nu poti …
sunt un om simplu, special printr-o banala simplitate.imi plac lucrurile primitive, unice tocmai prin aceasta simplitate, neatinse de fitele unei societati ce se doreste moderna si evoluata:un zambet sincer,o mangaiere tandra, o strangere de mana, o floare,un cantec de dragoste,bradul de craciun, mirosul de gutui si cozonac,colindele copiilor,mirosul primaverii in zilele pastelui,cerul senin al verii, pomii infloriti,chipul frumos al unui femei in racoarea diminetii,sarutul omului pe care-l iubesti pana la nori si inapoi,linistea unei conversatii in miez de noapte culcat cu capul pe pieptul ocrotitor al unui femei,prieteni putini dar sinceri stransi in jurul mesei,rasul zgomotos al copiilor,puterea de a iubi si a fi iubit....acesta e micul meu univers, coltul meu de rai.daca ti de pare ca sunt venit :) din alta lume, te rog sa-mi spui si ma voi duce inapoi in lumea mea, fara a cere nimic in schimb... nu poti cere ceva ce nu stii sau nu esti in stare sa daruiesti, dar nici nu poti …
"Binele" ca o senzaţie de greaţă
„Omul ăsta a făcut atâta bine încât nu merita un asemenea tratament." Cu o astfel de logică, apărătorii preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş, Constantin Nicolescu, au încercat să ne demonstreze că arestarea acestuia reprezintă un abuz al procurorilor. Nu este prima dată când auzim un asemenea argument. Cât bine se află, în realitate, în spatele „binelui" făcut de asemenea personaje?
În primul rând, să înţelegem cum funcţionează, de fapt, România medievală. Fiecare judeţ este controlat de un grup (restrâns) de politicieni, în fruntea căruia se află un mare şef. Oficial, acesta poate avea orice funcţie politică, aleasă sau numită, dar cu atribuţii limitate de lege: preşedinte de Consiliu Judeţean, prefect, primar sau parlamentar. Neoficial, şeful grupului controlează tot ce mişcă în judeţ: angajările în instituţiile publice, afacerile pe bani publici (şi nu numai) sau chiar actele de caritate (pomeni electorale, …
În primul rând, să înţelegem cum funcţionează, de fapt, România medievală. Fiecare judeţ este controlat de un grup (restrâns) de politicieni, în fruntea căruia se află un mare şef. Oficial, acesta poate avea orice funcţie politică, aleasă sau numită, dar cu atribuţii limitate de lege: preşedinte de Consiliu Judeţean, prefect, primar sau parlamentar. Neoficial, şeful grupului controlează tot ce mişcă în judeţ: angajările în instituţiile publice, afacerile pe bani publici (şi nu numai) sau chiar actele de caritate (pomeni electorale, …
Abonați-vă la:
Postări (Atom)