Emotii si/sau sentimente

De multe ori am sesizat in conversatiile din jurul meu replici de genul "faptul ca ma ignora imi da un sentiment de frustrare" sau "emotia iubirii ma copleseste uneori" si exemplele pot continua. E clar ca unii oameni devin bulversati cand se intalnesc cu energia starilor afective si nu mai fac distinctie intre aceste stari.

Important de mentionat este faptul ca trebuie sa facem mereu o distinctie intre caracteristicile principale ale proceselor afective. Aceste caracteristici sunt durata, intensitatea, polaritatea si expresivitatea starilor afective. Durata proceselor afective se refera la persistenta trairilor, a emotiilor sau a sentimentelor. Gandurile noastre sunt orientate de emotiile pe care le simtim la un moment dat. Experientele traite sau imaginate sant codificate in retelele neuronale cu tot cu incarcatura energetica afectiva aferenta si de fiecare data cand accesam acea experienta vom primi intreg complexul de trairi.

In opinia mea, emotiile si sentimentele sunt ca niste musafiri care ne viziteaza in trecere. Uneori musafirii vin anuntati si par a fi prieteni, alteori nu este deloc asa si ne trezim cu ei pe cap. Fiecare ne dorim sa avem doar musafiri dragi si pozitivi insa nu de fiecare data se si intimpla exact cum ne dorim. Dar sa le luam pe rand si sa le asezam acolo unde le sant locurile.

Sentimentele au un caracter mai durabil si mai complex ca emotiile si exprima atitudinea omului fata de realitatea concreta. Si aici putem da exemple cum sant dragostea fata de cel de alaturi, fata de semeni, dragostea de tara, de natura, orice tip de dragoste manifestata. Pasiunea este la randul sau un sentiment puternic, statornic, indelungat. Pasiunea se manifesta printr-o concentrare de intentii si forte, orientate spre un tel unic. Pasiunea inseamna avantul, atragerea, orientarea tuturor aspiratiilor si fortelor personalitatii intr-o unica directie, concentrarea lor asupra unui singur tel.

Obiectele sentimentelor pot fi imagini si notiuni care formeaza continutul constiintei morale a omului. Sentimentele inalte se refera la valorile si idealurile spirituale. Ele ocupa un loc important in formarea personalitatii fiecaruia dintre noi. Sentimentele influenteaza comportamentul omului si pot motiva faptele lui. Sentimentele sunt mai intelectualizate si traite mai intens. Ca si emotiile, ele sunt foarte numeroase.

Cuvintul "emotie" vine de le latinescul "emovere" – a nelinisti, a excita.

Dar ce sunt in realitate emotiile? Emotiile reprezinta o stare afectiva provocata de o anumita situatie sau de un obiect oarecare. Dar in acelasi timp emotiile sunt ca niste profesori buni pentru fiecare dintre noi. Ele ne invata prin experienta trairii diverse­lor stari, pozitive, negative sau neutre. Suferinta, de exemplu, ne deschide posibilitatea de a vedea altfel lucruri­le. Cand suferim, intensitatea durerii ne determina sa dorim sa facem ceva pentru a-i pune capat. Disperarea ne deschide calea spre actiuni pe care inainte eram neincrezatori sa le in­treprindem. Bucuria, ca si emotie, este catalizatorul multor reusite, iar cautarea fericirii, in momentul in care se materializeaza ca si sentiment, devine un scop in sine.

De multe ori o emotie o maschea­za pe alta. Astfel, o furie poate fi masca unei frici, a unei neincrederi sau a singuratatii. Agresivitatea poate ascunde nevoia de caldura, afectiu­ne asa cum invidia poate masca dorinta de autoperfec­tionare, de stima de sine. Bucuria si optimismul pot, in unele cazuri, sa se transforme in entuziasm “razboinic”, care poate duce si la urmari nefericite. In acest mod, in functie de situatia concreta, una si aceeasi emotie poate contribui la adaptare si la inadapta­re, poate duce la dispersie sau poate inlesni comportamentul constructiv. Altfel spus, toate emotiile au o latura pozitiva si una negativa. Atunci cand suntem constienti de puterea acestei laturi afective, in care recunoastem ambele parti ale emotiei, abia atunci putem traim un echilibru emotional benefic.

Emotiile noastre sunt foarte inteli­gente, sunt facilitatori dinamici ai vie­tii, produc zapaceala si durere, relatii zgomotoase si linistite. Sunt ca un sistem meteorologic intern care ne motiveaza spre o schimbare, ne dau ocazia sa ne revizuim trecutul dar ne ofera si sansa sa ne directionam viitorul.

Cu siguranta ca iti amintesti de perioada adolescentei cand emotiile sunt traite mult mai puternic decat la orice alta varsta. De multe ori, conflictele dintre semeni, dintre generatii se datoreaza faptului ca una dintre parti interpre­teaza gresit mesajul sentimentelor si emotiilor celeilalte persoane. Uneori, pur si simplu, nu ne dam seama cat de intense sunt sentimentele cuiva si le tratam ca fiind un foc de paie din spatele unei emotii. Poti incepe constientizarea emotiilor tale prin a le sorta si prin a te lamuri ce urmareste fiecare.

Emotii pozitive: bucuria, simpatia, incantarea, recunostinta, atasamentul, stima, increderea, mandria, entuzias­mul, siguranta, exaltarea.

Emotii negative: tristetea, furia, frica, necazul, disperarea, regretul, invidia, dezamagirea, mahnirea, plicti­seala, vinovatia, zapaceala, supararea, indignarea.

Emotii neutre: mirarea, curiozi­tatea, indiferenta, nelinistea, ingandu­rarea, simtul raspunderii.

Ca sa-l citez pe un prieten, vin si pun intrebarea: "Si la ce ma ajuta ca stiu ceea ce stiu?"

Definirea dar si descoperirea emotiilor si sentimentelor ne pot fi de folos in intelegerea semni­ficatiei acestora. Vestea buna este ca asa cum fiecare dintre noi a invatat sa citeasca, tot asa putem invata sa ne recunoastem emotiile, sa le simtim in intregime, sa ne gandim la ceea ce ne transmit, sa descoperim situatiile si evenimentele care le-au provocat. Si pe masura ce vom invata toate acestea,"musafirii" se vor trans­forma treptat din neinvitati in prieteni. De aici incolo se deschide un spatiu care ne permite sa traim si sa simtim o gama larga de emotii, care ne dau un sens mult mai bogat al vietii.

Sunt sigur ca acum esti mult mai stapan pe modul cum te raportezi la emotiile sau sentimentele tale si te invit sa meditezi o clipa la citatul urmator:

"Sentimentul e vesnic nou, iar cuvantul a fost intrebuintat mereu, de unde neputinta de a reda o emotie prin cuvinte."

– Victor Hugo
A doua poza este preluate de pe www.misu trasca.ro

Ganduri perpetue...

Și ai plecat…Ai plecat așa cum ai apărut în viața mea: dintr-o dată ! Nu pot să mai privesc atent și să mai percep lucrurile, deoarece mi se pare atingerea distrugătoare. Meditez, și iar meditez în dulcele-mi întuneric și vreau să-l dau la o parte, pentru a vedea lumina la capătul tunelului. Ochii mi se deschid parcă din ce în ce mai tare și văd sclipirea pe care demult timp o așteptam să sosească! Doar ea poate să mă salveze și să-mi șoptească ce să fac. De fiecare dată ridic fruntea, merg înainte, dar destinul încearcă să mă țină prinsă între lucrurile mistuitoare…

Mă simt fără vlagă atunci când încerc să depășesc o etapă melancolică, dar nu mă dau învins, căci viața-mi e o continuă luptă ! Întotdeauna a fost, de fiecare dată m-a dezamăgit, dar eu continui să mai am încredere în ea și să zic că SPERANȚA MOARE ULTIMA, deși pot trece în neființă împreună cu ea. Poate greșesc, poate-mi fac iluzii care să mă desprindă de realitate, poate visez, dar îmi place. Îmi place și vreau să cred că nu te-am pierdut, că nu te-am pierdut pentru totdeauna și încă mai exiști. Da, sunt naiv atunci când gândurile-mi zboară spre tine și vor cu toată intensitatea să te rețină lângă mine, măcar pentru câteva clipe. Aș dori mai mult, mi-aș dori toată viața să te pot avea, deoarece tu poți reda sentimentele frumoase pe chipul meu. Pe chipul unei ființe cuprinse între ideal.

M-ai făcut să sper, să cred, să iubesc atunci când soarta m-a apăsat cu toată forța! Mi-ai redat o lumină puternică atunci când soarele a mai încetat să-mi călăuzească gândurile perpetue și inima de gheață. M-ai ridicat spre împărăția cerului atunci când aripile mi s-au frânt și m-ai ajutat în momentul în care lovitura a fost mai puternică. Ai făcut în așa fel, încât am dorit să nu-mi mai deschid pleoapele pentru un timp îndelungat, deoarece totul era diferit. Ce n-aș da să te mai văd o dată, măcar o singură dată. Știu, poate e prea mult, mult prea mult, dar asta e. Mă resemnez, îmi dau mie o șansă, deoarece aș vrea să mă desprind de absurd, să cuceresc universul în așa fel, încât să mă pot bucura de fiece secundă ce mi se scurge extrem de repede prin clepsidra vieții.

De ce să mă chinui mai departe? Oricum, ce-a fost a fost, nu cred să te mai întorci, deși aș vrea. Aș vrea cu disperare, căci te deosebești prin însușirea de a fi unica, speciala.

Îmi folosesc robustețea, dar de data asta gândesc pozitiv. Încerc să scap de lumea sumbră și să spun ADIO pesimismului ce m-a cuprins pentru câteva momente. Până la urmă, mi-ai lăsat un gol în inimă, deși te-am avut doar pentru câteva ore în mintea mea. Ce pot să cer în aceste momente, ce pot să zic?

O lungă tăcere s-a așternut prin mintea mea, deși un surâs m-a inviorat. Nu pot iubi la nesfârșit o irealitate. Pentru că asta ai fost: DOAR UN SIMPLU VIS !