De ce nu putem sa rostim ceea ce gandim sau vrem sa spunem cu adevarat: Ti-e dor de mine de cand am plecat? Admiti ca am gresit amandoi? Daca ai putea ai reface lucrurile altfel? Ce ai simtit tu pentru mine?
In loc de toate aceste intrebari spunem simplu:
"Ce mai faci?"
Ne temem de intreabari sau de raspunsuri? Sau sa nu le primim vreodata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu