Comanestenii gasesc alinare la Fundatia Palaghia / Uzina de servicii sociale

  La parterul unui bloc al orasului Comanesti,judetul Bacau functioneaza un complex de servicii medicale si sociale, o veritabila “uzina”. Pentru oamenii din oras si cei din satele apropiate, farmacia, cabinetele medicale si serviciile de ingrijiri la domiciliu sunt mana cereasca. In zona, numele preotului Sorinel Ungureanu si al sotiei sale, Gabriela, sunt pomenite cu respect si speranta. Vointa lor alimenteaza motorul Fundatiei Palaghia. 

  Totul a inceput acum 10 ani, povesteste parintele Sorinel Ungureanu. Farmacia a fost primul pas si este mina de aur care hraneste fundatia si toate actele prin care incercam sa alinam suferinta, sa dam sprijin celor in nevoie. Sotia mea a fost si este sufletul a tot ce se vede aici. Eu, cu haina mea, reusesc sa deschid usi.” E nevoie de rabdare, de perseverenta si sublima toleranta pentru a invinge “ingustimea de intelegere” a unor institutii, a unor functionari. In 2000, a luat nastere Fundatia Palaghia, al carei prim proiect a fost cel de ingrijire a batranilor singuri, bolnavi, uitati. “Proiectul a fost botezat de fiica noastra cea mica, Ariadna. Cand «O batranete fericita» s-a incheiat ca proiect, nu-i puteam abandona pe batrani, asa ca fundatia a continuat sa ii ingrijeasca. Din fericire, a aparut acest nou tip de servicii finantate de asigurarile sociale de sanatate, ingrijirile la domiciliu.“ 
Minuni si durere... 

  Ca si in cazul proiectului pentru batrani, ingrijirile la domiciliu se acorda pe o perioada limitata. Un asigurat are dreptul anual la 56 de zile de ingrijiri platite de CJAS. In cele mai multe cazuri, oamenii nu se pun pe picioare sau nu incheie socotelile cu viata in acest termen, asa ca Palaghia continua sa-i ingrijeasca benevol. Satisfactiile nu se lasa asteptate. “Ne ocupam acum de o pacienta din Sulta, care a suferit un atac cerebral.Cu ajutorul kinetoterapeutului, a facut progrese uimitoare. Cand a fost externata, era o leguma. Acum, se mira toti vecinii de ea. Tariful de la CJAS e depasit de cheltuieli, dar nu renuntam.” Masina fundatiei bate drumurile la orice ora din zi si noapte. Soferul este tot timpul in alerta. La fel si personalul. In programul de ingrijiri la domiciliu sunt si bolnavi in faza terminala, pentru care se solicita ajutor oricand. 

  Nu ne plangem. Doar spun ca este deprimant sa le urmaresti chinul”, intervine sotia preotului Ungureanu. 

„Vad, parinte, vad“ 

Momentele fericite sunt numeroase. Sotii Ungureanu si le amintesc, ochii rad de bucuria facerii de bine. “Cele mai emotionante clipe au fost pentru mine cele in care un barbat pe care l-am ajutat sa-si recapete vederea a strigat «Vad, parinte, vad». Era orb de ani de zile. Cu greu s-au strans banii pentru el, nu era nici asigurat. Cand l-au internat la Bacau aveam bani doar pentru un ochi si jumatate”. Pentru un alt barbat, “rom, dar asta nu conteaza in fata lui Dumnezeu”, parintele a facut drumuri la Iasi, unde bolnavul a fost operat pe cord, a carat sange sigilat de la Bacau. Pe altul l-a ajutat sa primeasca un rinichi, pentru altii a umblat prin clinici din Bucuresti, Tirgu Mures. La inundatiile care au lovit napraznic zona, la biserica din Laloaia, parohia parintelui Ungureanu, s-au pregatit tone de bucate pentru sinistrati si militarii care au luptat cu puhoaiele. Nici nu-si mai aminteste efortul, greutatile, piedicile. Doar “bucuria de a darui, infinit mai mare decat cea de a primi”. 
Slugi, nu patroni 

  Sotii Ungureanu au investit suflet si bani. Nu se lauda si nu se plang. Sunt insa mandri ca “Palaghia” este o mare si inimoasa familie. Preotul Ungureanu isi prezinta cu drag fiecare angajat, numai cu vorbe alese. Farmacia are contract cu CJAS, bugetul este multumitor. Pacientii primesc medicamente compensate, sfaturi si alinare. Laboratorul a inghitit zeci de mii de euro pana a ajuns la standarde europene. Patru cabinete medicale ofera consultatii. “Avem medic oftalmolog, internist, pediatru si dermato-venerolog. Au incheiat contract cu Casa, dar fac si multa munca voluntara. Patronii nostri sunt Maica Domnului si Sf. Vasile. Noi suntem slugile. “ 

„Boboc“ la 49 de ani 

  Parintele Ungureanu si sotia sa nu inteleg interesul presei pentru ei. Activitatea lor este “normal de umana”. Ajuta atat cat au putere, iau piedicile in piept, fiecare realizare nu devine soclu de statuie, ci treapta spre un alt bine. “Suntem o familie obisnuita, fericita. Meritul este al sotiei mele. Bucuria vietii noastre este Ariadna, copil daruit dupa 16 ani de casnicie si rugi la Sfanta Parascheva. Un copil pe care il crestem in curatenie sufleteasca. Mai avem o fiica, mai mare, infiata la inceputul casniciei. Problema generatiei tinere de acum este lipsa educatiei crestine. Informatia vine de la televizor, zapaceste creierul. Parintii gresesc suplinind lipsa lor din viata copiilor cu bani.” De aceea, un proiect viitor ii vizeaza pe copiii ai caror parinti sunt plecati in strainatate. Fundatia sprijina cu burse copii saraci, cuminti si buni la carte. Doua studente gemene vor absolvi facultatea si datorita unei maini intinse dezinteresat. De altfel, la 49 de ani, Gabriela Ungureanu este studenta in anul intai la Facultatea de Farmacie Iasi, cursuri de zi. Cu toate acestea, “suntem oameni obisnuiti, ca multi altii” . ...