Suna urat indemnul asta, este?
- Vai, dom’le, ce animal(a) ar putea spune asa ceva despre cei mici?! Ei trebuiesc ingrijiti, protejati, invatati…
O ipocrizie fara seaman este afirmatia de mai sus, va spun eu ce este. La noi sperantele copiilor sunt anulate de la zero km, si nu de natura, de zona geo-politica sau de catre martieni. Le sunt anulate sansele de catre noi!
Ajung la Diverta cu mini-pinguina, ma tine doua ore printre rafturi ca sa-si aleaga o tona de pensule si acuarele, caiete, carti, alt ghiozdan, ceva creioane, alt penar… intelegeti voi. Pleaca la distractie (o sa va spun cu alta ocazie despre o idee foarte misto a lui Ati – fost Mandinga) si eu ma duc la casa, sa achit. Stau la coada vreo 10 minute si la un moment dat se aude din spate o voce de adolescent:
- Bai, hai la coada asta ca e mai bine. Ca suntem in Romania, lumea se baga in fata, ce m-am saturat…!
Ma intorc, si-l vad pe posesorul vocii, il intreb cati ani are – imi spune ca 15, ridic spranceana si-l mai intreb ceva:
- Pai, la 15 ani deja ai ostenit? Esti deja acrit de Romania?!
Imi spune ca da. Platesc si plec. Nasol.
Nasol dar are dreptate, noi le-am pus asta in cap, noi tragem ponoasele. Ce aud ei de la zero kilometri? Ca Romania e de rahat, ca nu mai are nici tara – nici noi – nici o sansa, ca orice faci la noi e sortit pieirii, ca noi suntem cu totii niste hoti, niste lenesi, niste fraieri. Si dupa ce le repetam astea pe toate canalele posibile, ne asteptam ca la 18 ani sa termine scoala si sa se arunce ca nebunii in viata si sa faca in asa fel incat tara asta s-o ia in sus?!
Ciuciu! Daca de la 15 ani sunt deja acriti de Romania, deja sunt cu gazul la jumatate. Nu, nu vor pleca, nu pot pleca toti (chiar daca isi doresc), dar vor ramane sa ingroase randurile dezamagitilor, scarbitilor si celor fara speranta. Adica vor fi la fel de inutili ca si cei inutili de acum.
Pe mine nu ma sperie altceva, ci asta… ca viitorul se naste deja blazat, plictisit si fara pic de chef intru a face ceva bun!
- Vai, dom’le, ce animal(a) ar putea spune asa ceva despre cei mici?! Ei trebuiesc ingrijiti, protejati, invatati…
O ipocrizie fara seaman este afirmatia de mai sus, va spun eu ce este. La noi sperantele copiilor sunt anulate de la zero km, si nu de natura, de zona geo-politica sau de catre martieni. Le sunt anulate sansele de catre noi!
Ajung la Diverta cu mini-pinguina, ma tine doua ore printre rafturi ca sa-si aleaga o tona de pensule si acuarele, caiete, carti, alt ghiozdan, ceva creioane, alt penar… intelegeti voi. Pleaca la distractie (o sa va spun cu alta ocazie despre o idee foarte misto a lui Ati – fost Mandinga) si eu ma duc la casa, sa achit. Stau la coada vreo 10 minute si la un moment dat se aude din spate o voce de adolescent:
- Bai, hai la coada asta ca e mai bine. Ca suntem in Romania, lumea se baga in fata, ce m-am saturat…!
Ma intorc, si-l vad pe posesorul vocii, il intreb cati ani are – imi spune ca 15, ridic spranceana si-l mai intreb ceva:
- Pai, la 15 ani deja ai ostenit? Esti deja acrit de Romania?!
Imi spune ca da. Platesc si plec. Nasol.
Nasol dar are dreptate, noi le-am pus asta in cap, noi tragem ponoasele. Ce aud ei de la zero kilometri? Ca Romania e de rahat, ca nu mai are nici tara – nici noi – nici o sansa, ca orice faci la noi e sortit pieirii, ca noi suntem cu totii niste hoti, niste lenesi, niste fraieri. Si dupa ce le repetam astea pe toate canalele posibile, ne asteptam ca la 18 ani sa termine scoala si sa se arunce ca nebunii in viata si sa faca in asa fel incat tara asta s-o ia in sus?!
Ciuciu! Daca de la 15 ani sunt deja acriti de Romania, deja sunt cu gazul la jumatate. Nu, nu vor pleca, nu pot pleca toti (chiar daca isi doresc), dar vor ramane sa ingroase randurile dezamagitilor, scarbitilor si celor fara speranta. Adica vor fi la fel de inutili ca si cei inutili de acum.
Pe mine nu ma sperie altceva, ci asta… ca viitorul se naste deja blazat, plictisit si fara pic de chef intru a face ceva bun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu