Ai curaj sa ai curaj?

Ai atâtea de spus şi continui să nu spui nimic.
Ai atâtea de făcut şi continui să nu faci nimic.
Ai atâtea de schimbat şi totuşi tu nu schimbi nimic.
Ai atâta frumuseţe în tine şi o ţii încă ascunsă.
Ai atâta putere şi continui să fii slab.

Până când mai aştepţi să se întâmple o minune şi tu să nu faci nimic?
Până când mai aştepţi să treacă astăzi şi să vină mâine ca tu să faci ceva?
Până când mai poţi să nu fii fericit?
Până când ai să te compătimeşti?

Inceput de septembrie

E o seară plăcută de septembrie. Soarele dispare treptat in spatele copacilor din parc.
Asezat pe o banca de pe marginea vastului bazin, mă uit la suprafaţa netedă a apei pe care nu o încreţeşte nicio briză.
În faţa mea, un tablou pictat prin simplul efect al reflexiei îmi atrage privirile.
În oglinda limpede se răsfrâng copacii, cu frunze de un verde arămiu şi grilajul vopsit în galben şi roşu de pe malul opus.
Cele două imagini se suprapun, perfect identice, una în continuarea celeilalte.
Oglinda fidelă a apei redă cele mai mici amănunte ale formelor şi culorilor: conturul neregulat al copacilor, toate nuanţele frunzelor - de la verdele închis, până la galbenul ruginiu.
Printre coroanele dantelate, cerul de un albastru pal, presărat cu câţiva norişori alburii se oglindeşte pe întinderea rece şi calmă a apei.....

Gândul mă poartă spre poemul lui Puşkin, "Rusalka", pe care tocmai l-am recitit şi care, cu ani în urmă îmi încânta copilăria.

Închid ochii.....

Peisajul se transformă brusc: apa bazinului începe să curgă năvalnic, lângă mine apare ca prin farmec o moară părăsită, aud croncănitul unui corb bătrân....
Pe malul apei se opreşte un cal cu un cneaz frumos şi trist. Acesta îşi întinde mâinile spre apele învolburate ale Niprului, ascultând parcă o voce din adâncuri.....

Noaptea pe ape, poartă cerul cu stele.
Se-aude un cântec trist de rusalkă......

Mă simt de parcă as fi acostat un înger.
alunec pe treptele nesfârsite ale orasului. vitrinele bubuie de neoane.
ochii îngerului sunt însângerati. vreau să-l scot de aici. să-l scot afară în câmp sau mai bine să-l urc pe un bloc și să-i dau drumul...
totul se preface în noapte. Nu stiu unde naiba să mă mut până în zori. Nu am nimic. Singurătatea e o cătea care ma musca.
Nu mai am absolut nimic,decât mersul pe jos pana acasa.

Ingerul a îmbătrânit si s-a trântit pe asfalt. în locul lui o băltoacă. nimic altceva. as vrea să fiu un câine să-l beau fără să-mi pese. mi-e o sete cumplită.
nu-mi pasă....e inceput de sptembrie!

Amintiri trăite despre Carol al II-lea și epoca sa

Mi-am adus aminte de un subiect pe care profesoara de istorie s-a chinuit sa ne explice cand eram in liceu...asa ca m-am dumirit putin,m-am documentat si iacata-va ce-a iesit:

Toată domnia lui Carol al II-lea a fost umbrită de activitatea Mişcării Legionare. Aceasta începuse prin 1927, ca o mişcare de protest împotriva clasei politice române şi a situaţiei socioeconomice postbelice. A fost o iniţiativă a noii generaţii, iniţiativă care de la început a avut un caracter mistic religios, creştin ortodox – de unde şi numele pe care şi l-a luat de „Legiunea Arhanghelului Mihail” – cu nuanţe naţionaliste exacerbate şi cu idei de reformare morală a societăţii, dar mai ales cu o puternică orientare anticomunistă.

Conducătorul ei, Corneliu Zelea Codreanu, cu tată polonez (se numea Zelinski) şi o mamă germană, era un bărbat înalt, frumos, cu nişte ochi albaştri pătrunzători, şi un păr ondulat. Avea obiceiul deseori când nu purta cămaşa verde, să se îmbrace în haine ţărăneşti, aşa cum aveau obiceiul şi ţărăniştii Ion Mihalache şi Marin Piţigoi. Avea o carismă deosebită, graţie căreia a ajuns sub titulatura de „căpitanul”, şeful absolut al legionarilor şi una din principalele atracţii pentru tineret, deşi în 1924 – pe când era avocat – asasinase la Iaşi pe prefectul Constantin Manciu, ceea ce ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă.

A fost un mare maestru al manipulării maselor, mai ales al tinerilor, prin discursuri înflăcărate, ceremonii spectaculoase, folosirea simbolurilor religioase şi a uniformelor paramilitare (emblematicele cămăşi verzi), diferite insigne şi medalii, ca şi printr-o propagandă intensă prin afişe şi o presă incendiară. Curând, mişcarea lui s-a transformat într-o organizaţie politică denumită „Garda de Fier”, care a fost influenţată şi apoi dirijată şi chiar infiltrată de mişcarea naţional socialistă germană a lui A. Hitler, ceea ce i-a conferit un violent caracter antisemit, mai agresiv decât cel al partidului lui A.C. Cuza. Mulţi percepeau Garda de Fier drept coloana a cincia a nazismului în România, și erau revoltaţi de faptul că a promovat crima ca armă politică, prin asasinarea lui Manciu de Cornelia Zelea Codreanu, a lui I.G. Duca de către Nicadori, şi a dizidentului legionar Mihai Stelescu, în 1936, de către un grup de ucigaşi condus de Ion Caratănase, care s-a autodenumit Decemvirii. Primul ambasador sovietic în România, când a părăsit România, i-a spus Didinei Cantacuziono (care a povestit apoi părinţilor mei) că reuşise să infiltreze Garda de Fier cu oamenii săi. Cu acest prilej i-a trântit o butadă: „tomatele, înainte de a fi roşii, sunt verzi”. Părinţii noştri au avut grijă să ne demonstreze clar aspectele negative ale acestei mişcări şi în felul acesta am scăpat să cădem în capcana propagandei lor atrăgătoare, dar şi mistificatoare, în care au căzut mulţi tineri, unii dintre ei cu o deosebită valoare, amăgiţi de programele lor reformatoare şi moralizatoare, ca şi de caracterul ortodox naţionalist al ideologiei lor.

Sete... de cultura
Simt tot mai acut in ultima perioada nevoia sa citesc... sa ma informez, dar mai ales sa imi largesc orizontul.
Astfel, in seara asta am vrut sa caut "vorbe intelepte", fara a sti peste ce voi da, intr-o simpla cautare pe un anume motor de cautare de pe internet... Octavian Paler! Un scriitor si un talent ce merita apreciat! Iar daca nu imi credeti cuvantul voi atasa aici cateva randuri care cu siguranta va vor face sa ganditi!

"Avem timp pentru toate. Sa dormim,
sa alergam in dreapta si in stanga,
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim."

Avem timp de toate, insa nu de a aprecia ceea ce e in jurul nostru, nu pentru a ne aprecia pe noi ca fiinte si persoane unice si deosebite! Fii altfel! Macar azi! Sau maine!
Biografie si Cariera :
Octavian Paler s-a nascut la data de 2 iulie 1926 intr-un mic sat numit Lisa din Brasov, Romania. Este unul dintre cei mai mari scriitori, editori, jurnalisti si analist politic si cultural roman. A murit la data de 7 mai 2007, la vârsta de 81 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. Scoala primara a urmat-o in satul sau natal. In 1937 a fost admis cu bursa la Colegiul Spiru Haret din Bucuresti. A studiat in acelasi timp Facultatile de Drept si de Filosofie. Desfasoara si o activitate politica, intre 1974 si 1979 fiind membru supleant al Partidului Comunist Roman.

Este deputat de Vaslui din 1980 si pana in 1985. Mai desfasoara si o actiitate culturala, fiind intre 1965 si 1970 vicepresedinte al Comitetului de Radiodifuziune şi Televiziune.
Din cauza viziunilor sale pro-occidentale si din cauza criticilor acerbe la adresa comunismului, Paler a fost persecutat de Securitate, fiindu-i impus domiciliul fortat si interzicandu-i-se diferite activitati în lumea artistica. Dupa 1989 a fondat un Grup de Dialog Social, cunoscut pentru pozitaia sa anticomuista.

A fost editor la ziarele „Romania Libera”, „Ziua” si „Cotidianul”. A lucrat ca jurnalist şi comentator. In ultimii ani de viaţă devine un critic acerb al clasei politice romaneşti.

Inima sa a încetat sa mai bata pe 7 mai 2007, la varsta de 81 de ani. A fost inmormantat, cu onoruri militare, in Cimitirul Sfanta Vineri.

De ce ne place Octavian Paler?

Scriitorul Octavian Paler a reusit sa intre in inimile cititorilor si sa se faca placut prin simplitatea si realitatea temelor abordate in poeziile cat si in romanele lui. Stim cu toti ca atat romanele cat si poeziile sunt mai mereu pe placut oamenilor, mai ales ca sunt oameni carora le place sa citeasca foarte mult.

De ce este faimos Octavian Paler?

Scriitor Octavian este faimos datorita volumelor de poezii in care relateaza experiente din viata omului de rand, dar si a romanelor ce au ca tema evenimentele traite in urma unor calatorii pe care acesta le face si ramane placut impresionat de frumusetea acelor locuri. A fost un om de succes si un scriitor renumit deoarece cartile sale sunt si astzi in casele cititorilor.

Cutia cu lucruri simple...

Din categoria lucrurilor simple si a fericirii in lucrurile marunte,e un articol care ma face fericit. Ca am prieteni care gandesc asa. Ca si-au pastrat inocenta si speranta ca mai exista paine calda. Ca si-au pierdut increderea in oameni, dar nu si in sufletul lor. Ca iubesc, dar nu au curaj sa arate. Ca sufera, dar nu in fata altora. Ca accepta ceea ce nu vor, dar gandesc ca este bine. Ca fac compromisuri si nu asteapta decat acel putin. Ganduri de la prieteni:

"Manuta unui pui de om care iti zambeste, o iei in mana ta si vezi cat e de mica, i-o saruti, iti zambeste din nou. Ochii cu care te priveste si parca te roaga sa il ierti, sa il primesti la tine, sa te joci cu el, sa il strangi in brate. Iti dai seama ca sunt lucruri si simturi pe care daca le traiesti in fiecare zi te incarci cu energie si cu zambete, te simti implinit…"

"Duminica la biserica un loc nu prea incalzit, un loc rece, dar patrunzator si care parca te cuprinde si te nelinisteste sau te linisteste, te face sa iti pui intrebari. Sunt lucrurile pe care ar trebui sa le faci cu adevarat in viata. Incerci sa asculti cu atentie slujba, iar la sfarsit asculti o cantare dumnezeiasca, ce te face sa inchizi ochii si sa iti spui ca ai putea fi altfel si iti dai seama ca Dumnezeu te vrea cel mai bun, trebuie doar sa il ajuti".

"Te joci in zapada, renunti la rutina si la obiceiurile pe care le ai si iti ”dezmierzi” pielea cu cele mai reci simturi…
Simti ploaia calda de vara pe trupul incins, iti saruti iubitul pe obrajii uzi, el te saruta pe buze si ii multumesti pentru cele mai frumoase clipe traite impreuna.
Noptiile tarzii petrecute in parc pe doua leagane uzate de sute de copii, simti ca si cum pentru tine ar fi fost puse acolo, iar tu esti primul care si-a luat avant pentru a te legana mai tare…"

Prima oara cand iti spune “Te iubesc” si te strange de mana dorindu-si sufletul tau sa o tina in palma si sa o protejeze.
Prima oara cand vrea sa iti atinga trupul si isi dea seama ca poate e prea devreme, te priveste inainte sa pleci si iti spune “… si iarta-ma…”

Ultima casa. Ultimul strigat al micului satuc. Inauntru cea mai dulce bunicuta din cate am vazut si cel mai simpatic bunic. Se facea paine, paine calda cu un miros care te izbea de afara, acea paine pe plita sobei pe care o fac de obicei bunicii la tara. Doi catelusi, unul mic si altul si mai mic sareau jucausi si asteptand atentie prin incaperea cea mititica unde caldura sufletelor te izbea, te umplea de bucurie si nu ai mai fi plecat, ai fi ramas acolo sa asculti cele mai nastrusnice povestiri si cele mai frumoase tachinari ale unor oameni care se iubesc acum mai mult decat la inceput. Cele mai frumoase si de neuitat clipe pe care le poate trai cineva, un sentiment pe care nu il ai in fiecare zi.Era ca o poveste de mult uitata intr-o carte subtire, intr-o biblioteca prafuita si parca astepta sa o redeschida cineva sa sa citeasca cu cele mai curate ganduri bogatia lucrurilor simple…



Iti dai seama ca cele mai frumoase lucruri sunt cele simple, si ca oricat te-ai stradui sa iti inchipui si sa iti studiezi fiecare ”miscare”, renunti pana la urma fiindca minunile se arata doar celor care reusesc sa iubeasca viata simplu.

Pentru ca prietenia trebuie cautata in cutia cu lucruri simple.

Emotii si/sau sentimente

De multe ori am sesizat in conversatiile din jurul meu replici de genul "faptul ca ma ignora imi da un sentiment de frustrare" sau "emotia iubirii ma copleseste uneori" si exemplele pot continua. E clar ca unii oameni devin bulversati cand se intalnesc cu energia starilor afective si nu mai fac distinctie intre aceste stari.

Important de mentionat este faptul ca trebuie sa facem mereu o distinctie intre caracteristicile principale ale proceselor afective. Aceste caracteristici sunt durata, intensitatea, polaritatea si expresivitatea starilor afective. Durata proceselor afective se refera la persistenta trairilor, a emotiilor sau a sentimentelor. Gandurile noastre sunt orientate de emotiile pe care le simtim la un moment dat. Experientele traite sau imaginate sant codificate in retelele neuronale cu tot cu incarcatura energetica afectiva aferenta si de fiecare data cand accesam acea experienta vom primi intreg complexul de trairi.

In opinia mea, emotiile si sentimentele sunt ca niste musafiri care ne viziteaza in trecere. Uneori musafirii vin anuntati si par a fi prieteni, alteori nu este deloc asa si ne trezim cu ei pe cap. Fiecare ne dorim sa avem doar musafiri dragi si pozitivi insa nu de fiecare data se si intimpla exact cum ne dorim. Dar sa le luam pe rand si sa le asezam acolo unde le sant locurile.

Sentimentele au un caracter mai durabil si mai complex ca emotiile si exprima atitudinea omului fata de realitatea concreta. Si aici putem da exemple cum sant dragostea fata de cel de alaturi, fata de semeni, dragostea de tara, de natura, orice tip de dragoste manifestata. Pasiunea este la randul sau un sentiment puternic, statornic, indelungat. Pasiunea se manifesta printr-o concentrare de intentii si forte, orientate spre un tel unic. Pasiunea inseamna avantul, atragerea, orientarea tuturor aspiratiilor si fortelor personalitatii intr-o unica directie, concentrarea lor asupra unui singur tel.

Obiectele sentimentelor pot fi imagini si notiuni care formeaza continutul constiintei morale a omului. Sentimentele inalte se refera la valorile si idealurile spirituale. Ele ocupa un loc important in formarea personalitatii fiecaruia dintre noi. Sentimentele influenteaza comportamentul omului si pot motiva faptele lui. Sentimentele sunt mai intelectualizate si traite mai intens. Ca si emotiile, ele sunt foarte numeroase.

Cuvintul "emotie" vine de le latinescul "emovere" – a nelinisti, a excita.

Dar ce sunt in realitate emotiile? Emotiile reprezinta o stare afectiva provocata de o anumita situatie sau de un obiect oarecare. Dar in acelasi timp emotiile sunt ca niste profesori buni pentru fiecare dintre noi. Ele ne invata prin experienta trairii diverse­lor stari, pozitive, negative sau neutre. Suferinta, de exemplu, ne deschide posibilitatea de a vedea altfel lucruri­le. Cand suferim, intensitatea durerii ne determina sa dorim sa facem ceva pentru a-i pune capat. Disperarea ne deschide calea spre actiuni pe care inainte eram neincrezatori sa le in­treprindem. Bucuria, ca si emotie, este catalizatorul multor reusite, iar cautarea fericirii, in momentul in care se materializeaza ca si sentiment, devine un scop in sine.

De multe ori o emotie o maschea­za pe alta. Astfel, o furie poate fi masca unei frici, a unei neincrederi sau a singuratatii. Agresivitatea poate ascunde nevoia de caldura, afectiu­ne asa cum invidia poate masca dorinta de autoperfec­tionare, de stima de sine. Bucuria si optimismul pot, in unele cazuri, sa se transforme in entuziasm “razboinic”, care poate duce si la urmari nefericite. In acest mod, in functie de situatia concreta, una si aceeasi emotie poate contribui la adaptare si la inadapta­re, poate duce la dispersie sau poate inlesni comportamentul constructiv. Altfel spus, toate emotiile au o latura pozitiva si una negativa. Atunci cand suntem constienti de puterea acestei laturi afective, in care recunoastem ambele parti ale emotiei, abia atunci putem traim un echilibru emotional benefic.

Emotiile noastre sunt foarte inteli­gente, sunt facilitatori dinamici ai vie­tii, produc zapaceala si durere, relatii zgomotoase si linistite. Sunt ca un sistem meteorologic intern care ne motiveaza spre o schimbare, ne dau ocazia sa ne revizuim trecutul dar ne ofera si sansa sa ne directionam viitorul.

Cu siguranta ca iti amintesti de perioada adolescentei cand emotiile sunt traite mult mai puternic decat la orice alta varsta. De multe ori, conflictele dintre semeni, dintre generatii se datoreaza faptului ca una dintre parti interpre­teaza gresit mesajul sentimentelor si emotiilor celeilalte persoane. Uneori, pur si simplu, nu ne dam seama cat de intense sunt sentimentele cuiva si le tratam ca fiind un foc de paie din spatele unei emotii. Poti incepe constientizarea emotiilor tale prin a le sorta si prin a te lamuri ce urmareste fiecare.

Emotii pozitive: bucuria, simpatia, incantarea, recunostinta, atasamentul, stima, increderea, mandria, entuzias­mul, siguranta, exaltarea.

Emotii negative: tristetea, furia, frica, necazul, disperarea, regretul, invidia, dezamagirea, mahnirea, plicti­seala, vinovatia, zapaceala, supararea, indignarea.

Emotii neutre: mirarea, curiozi­tatea, indiferenta, nelinistea, ingandu­rarea, simtul raspunderii.

Ca sa-l citez pe un prieten, vin si pun intrebarea: "Si la ce ma ajuta ca stiu ceea ce stiu?"

Definirea dar si descoperirea emotiilor si sentimentelor ne pot fi de folos in intelegerea semni­ficatiei acestora. Vestea buna este ca asa cum fiecare dintre noi a invatat sa citeasca, tot asa putem invata sa ne recunoastem emotiile, sa le simtim in intregime, sa ne gandim la ceea ce ne transmit, sa descoperim situatiile si evenimentele care le-au provocat. Si pe masura ce vom invata toate acestea,"musafirii" se vor trans­forma treptat din neinvitati in prieteni. De aici incolo se deschide un spatiu care ne permite sa traim si sa simtim o gama larga de emotii, care ne dau un sens mult mai bogat al vietii.

Sunt sigur ca acum esti mult mai stapan pe modul cum te raportezi la emotiile sau sentimentele tale si te invit sa meditezi o clipa la citatul urmator:

"Sentimentul e vesnic nou, iar cuvantul a fost intrebuintat mereu, de unde neputinta de a reda o emotie prin cuvinte."

– Victor Hugo
A doua poza este preluate de pe www.misu trasca.ro

Ganduri perpetue...

Și ai plecat…Ai plecat așa cum ai apărut în viața mea: dintr-o dată ! Nu pot să mai privesc atent și să mai percep lucrurile, deoarece mi se pare atingerea distrugătoare. Meditez, și iar meditez în dulcele-mi întuneric și vreau să-l dau la o parte, pentru a vedea lumina la capătul tunelului. Ochii mi se deschid parcă din ce în ce mai tare și văd sclipirea pe care demult timp o așteptam să sosească! Doar ea poate să mă salveze și să-mi șoptească ce să fac. De fiecare dată ridic fruntea, merg înainte, dar destinul încearcă să mă țină prinsă între lucrurile mistuitoare…

Mă simt fără vlagă atunci când încerc să depășesc o etapă melancolică, dar nu mă dau învins, căci viața-mi e o continuă luptă ! Întotdeauna a fost, de fiecare dată m-a dezamăgit, dar eu continui să mai am încredere în ea și să zic că SPERANȚA MOARE ULTIMA, deși pot trece în neființă împreună cu ea. Poate greșesc, poate-mi fac iluzii care să mă desprindă de realitate, poate visez, dar îmi place. Îmi place și vreau să cred că nu te-am pierdut, că nu te-am pierdut pentru totdeauna și încă mai exiști. Da, sunt naiv atunci când gândurile-mi zboară spre tine și vor cu toată intensitatea să te rețină lângă mine, măcar pentru câteva clipe. Aș dori mai mult, mi-aș dori toată viața să te pot avea, deoarece tu poți reda sentimentele frumoase pe chipul meu. Pe chipul unei ființe cuprinse între ideal.

M-ai făcut să sper, să cred, să iubesc atunci când soarta m-a apăsat cu toată forța! Mi-ai redat o lumină puternică atunci când soarele a mai încetat să-mi călăuzească gândurile perpetue și inima de gheață. M-ai ridicat spre împărăția cerului atunci când aripile mi s-au frânt și m-ai ajutat în momentul în care lovitura a fost mai puternică. Ai făcut în așa fel, încât am dorit să nu-mi mai deschid pleoapele pentru un timp îndelungat, deoarece totul era diferit. Ce n-aș da să te mai văd o dată, măcar o singură dată. Știu, poate e prea mult, mult prea mult, dar asta e. Mă resemnez, îmi dau mie o șansă, deoarece aș vrea să mă desprind de absurd, să cuceresc universul în așa fel, încât să mă pot bucura de fiece secundă ce mi se scurge extrem de repede prin clepsidra vieții.

De ce să mă chinui mai departe? Oricum, ce-a fost a fost, nu cred să te mai întorci, deși aș vrea. Aș vrea cu disperare, căci te deosebești prin însușirea de a fi unica, speciala.

Îmi folosesc robustețea, dar de data asta gândesc pozitiv. Încerc să scap de lumea sumbră și să spun ADIO pesimismului ce m-a cuprins pentru câteva momente. Până la urmă, mi-ai lăsat un gol în inimă, deși te-am avut doar pentru câteva ore în mintea mea. Ce pot să cer în aceste momente, ce pot să zic?

O lungă tăcere s-a așternut prin mintea mea, deși un surâs m-a inviorat. Nu pot iubi la nesfârșit o irealitate. Pentru că asta ai fost: DOAR UN SIMPLU VIS !