Dumnezeu este unic,unicitatea Lui transcende in lume prin creaturile sale.Unic este Dumnezeu,unici suntem si noi.In aceasta consta miracolul creatiei caci fiecare in felul lui,ca fiinta,ca persoana este unic.
Insusi Dumnezeu este un Dumnezeu personal de aceea nu putem fi amestecati la un loc,numai Lucifer sau dracu' doreste acest lucru.
In actul creatiei fiecare fiinta,chiar la nicel celular este unica pentru ca unic este Creatorul.Clonarea este un atentat la actul creatiei lui Dumnezeu,perpetuarea unei generatii identice cu generatia dinaintea ei este moarte,moartea cosmosului,moartea universului si implicit uciderea lui Dumnezeu.Este evident ca numai dracul doreste acest lucru,incearca sa savarseasca aceasta tragedie.
In concluzie ceea ce vedem noi astazi:
-Patima desfranarii,sa traiasca barbati cu barbati si femei cu femei,nu vor mai putea naste...este un atentat la actul nasterii;
-Distrugerea familiei,un alt plan diabolic al impotrivitorului pentru ca el stie ca inger cazut si rau,ca valorile perene se zamislesc pe altarul familiei.
Ce vrea sa mai faca Belzebut?
Vrea sa se puna in locul lui Dumnezeu,cum a incercat sa o faca chiar de la inceput:ispita diabolica lovind si in oamenii primordiali prin cuvintele:"Mananca din pomul oprit(al cunostintei binelui si raului)nu vei muri,vei fi ca Dumnezeu"
Noi nu putem fi ca Dumnezeu,caci suntem creaturi.Ispita cea mare in asta consta,este sa cream noi viata.Diabolic este acest gand,numai El este Creatorul,nici ingerii buni nici diavolii,oamenii,nu pot fi egali in putere cu creatorul lor.Aceasta este motivatia teologica a sfarsitului lumii cand oamenii sau dracii,mai clar Satana(Anticristul),vor vrea sa se puna in locul Lui.EL nu poate suferi aceasta nedreptate la scara cosmica,caci este adevarul suprem.
Iar nu cu eliminare sau desfiintarea vietii,ci cum a venit prin moartea lui Hristos si Invierea lui asa va fi si la sfarsit,adica moartea mortii si invierea vietii,mai bine spus...transfigurare sau desfiintarea legilor fizicii,adica nu va pieri viata,caci El care creeaza nu poate desfiinta actul creatiei.El va face un cer nou(o alta lume) si un pamant nou(cosmosul,oamenii)in care locuieste dreptatea.
Daca in veci exista Dumnezeu,in veci exista si viata vesnica.
Deci nu murim,ci trecem dintr-o alta dimensiune a spatiului in alta,iar dimensiunea la care toti tanjim este indumnezeirea materiei.Acesta este de fapt inceputul sfarsitului dupa cuvintele aceluiasi om desavarsit Iisus Hristos"eu sunt alfa si omega,sunt invierea vietii si moartea mortii" cum inspirat gandea poetul meu profet in rugaciunea unui dac!
miercuri, 6 aprilie 2011
joi, 31 martie 2011
Drogurile si alcoolul
Poate parea absurd pentru unii dintre voi pentru cei ce citesc aceasta postare dar am ales sa postez acest articol considerand ca este un lucru benefic penru noi,pentru toti.Sunt voluntar de mai bine de 4 ani la un ONG si in aceasta perioada m-am intalnit cu fel si fel de cazuri...Drogurile sunt substante cu efect negativ asupra organismului care actioneaza in mod diferit in functie de cantitatea consumata si frecventa de folosire. In timp ce o cantitate redusa poate functiona ca stimulent, o cantitate mai mare poate determina efecte sedative iar in cantitati foarte mari efectele negative ale drogului pot cauza moartea persoanei care consuma.
Faptul ca efectele negative ale drogurilor variaza in functie de cantitate consumata este o caracteristica specifica tuturor drogurilor. Cafeaua, de exemplu, care contine drogul numit cafeina, este consumata de foarte multe persoane, foarte frecvent, fiind considerat un stimulant. Nu este un drog foarte daunator deoarece pentru a avea efecte nocive grave asupra organismului ar trebui consumata in cantitati foarte mari: aproximativ 10 cani de cafea pentru a avea efect sedativ si aproximativ 100 de cani pentru a deterina moartea.
La cealalalta extrema se afla substantele precum arsenicul care este cunoscut ca otrava puternica. In cantitati foarte mici si dozat cu extreme de mare atentie, arsenicul este insa utilizat ca si stimulent sau sedative, in functie de doza administrate. In cazul unei dozari nepotrivite, arsenicul provoaca moartea.
De ce sunt folosite drogurile?
Majoritatea drogurilor sunt folosite de oameni pentru ca ii fac sa se simta mai bine. Cand au dureri fizice, oamenii iau analgezice pentru a nu mai simti durerea si a se simti mai bine. Pentru stari emotionale neplacute, consuma alcool sau droguri pentru a se simti mai bine. Problema apare in momentul in care drogurile se folosesc pentru a invinge depresia sau alte probleme emotionale pentru ca actiunea acestora este de suprafata si temporara, iar persoana care le consuma se simte mai rau dupa ce trece efectul decat inainte de a le folosi.
Drogurile si alcoolul - vazute ca un mod de rezolvare a problemelor
De cele mai multe ori oamenii consuma droguri pentru a face fata senzatiilor nedorite, durerii, stari emotionale neplacute, furie sau apatie. Drogurile si alcoolul sunt percepute in astfel de situatii ca fiind medicamentul, solutia pentru rezolvarea problemelor si inlaturarea starilor nedorite. Din acest motiv, a afla ce probleme a avut persoana inainte de a incepe sa consume droguri este singura solutie pentru a afla motivul real al consumului.
Consumul de droguri si alcool - Efectele secundare
Indiferent de cantitatea consumata sau tipul de drog, o parte din acesta ramane on organism. Toxine patrund in tesuturile grase si raman in organism ani de zile, chiar si dupa ce persoana nu mai consuma droguri. O parte dintre droguri au efecte directe asupra gandirii, din aceasta categorie facand parte marijuana (cunoscut ca iarba), heroina, amfetamina, cocaina, metadona, ecstasy si altele.
Drogurile si dependenta
Atat abuzul de droguri cat si toxicomania sunt in principal cauzate de necesitatea de a obtine o stare aparenta de bine. Din nefericire, in cazul majoritatii drogurilor, efectele nocive asupra organismului sunt insotite de instalarea dependentei. Dupa ce a consumat droguri in cantitati destul de mari sau pentru perioade destul de indelungate de timp, persoana simte nevoia fizica si psihica de a consuma droguri in continuare si nu poate intrerupe consumul.
Capcana dependentei de droguri
Consumul de droguri creeaza in organism un deficit de minerale si vitamine care provoaca stari foarte neplacute in momentul in care persoana nu mai consuma droguri. In astfel de momente, efectul drogurile se diminueaza si persoana resimte stari de disconfort sau durere din ce in ce mai intense care o determina sa consume din nou droguri pentru a inlatura senzatiile nedorite.
Faptul ca efectele negative ale drogurilor variaza in functie de cantitate consumata este o caracteristica specifica tuturor drogurilor. Cafeaua, de exemplu, care contine drogul numit cafeina, este consumata de foarte multe persoane, foarte frecvent, fiind considerat un stimulant. Nu este un drog foarte daunator deoarece pentru a avea efecte nocive grave asupra organismului ar trebui consumata in cantitati foarte mari: aproximativ 10 cani de cafea pentru a avea efect sedativ si aproximativ 100 de cani pentru a deterina moartea.
La cealalalta extrema se afla substantele precum arsenicul care este cunoscut ca otrava puternica. In cantitati foarte mici si dozat cu extreme de mare atentie, arsenicul este insa utilizat ca si stimulent sau sedative, in functie de doza administrate. In cazul unei dozari nepotrivite, arsenicul provoaca moartea.
De ce sunt folosite drogurile?
Majoritatea drogurilor sunt folosite de oameni pentru ca ii fac sa se simta mai bine. Cand au dureri fizice, oamenii iau analgezice pentru a nu mai simti durerea si a se simti mai bine. Pentru stari emotionale neplacute, consuma alcool sau droguri pentru a se simti mai bine. Problema apare in momentul in care drogurile se folosesc pentru a invinge depresia sau alte probleme emotionale pentru ca actiunea acestora este de suprafata si temporara, iar persoana care le consuma se simte mai rau dupa ce trece efectul decat inainte de a le folosi.
Drogurile si alcoolul - vazute ca un mod de rezolvare a problemelor
De cele mai multe ori oamenii consuma droguri pentru a face fata senzatiilor nedorite, durerii, stari emotionale neplacute, furie sau apatie. Drogurile si alcoolul sunt percepute in astfel de situatii ca fiind medicamentul, solutia pentru rezolvarea problemelor si inlaturarea starilor nedorite. Din acest motiv, a afla ce probleme a avut persoana inainte de a incepe sa consume droguri este singura solutie pentru a afla motivul real al consumului.
Consumul de droguri si alcool - Efectele secundare
Indiferent de cantitatea consumata sau tipul de drog, o parte din acesta ramane on organism. Toxine patrund in tesuturile grase si raman in organism ani de zile, chiar si dupa ce persoana nu mai consuma droguri. O parte dintre droguri au efecte directe asupra gandirii, din aceasta categorie facand parte marijuana (cunoscut ca iarba), heroina, amfetamina, cocaina, metadona, ecstasy si altele.
Drogurile si dependenta
Atat abuzul de droguri cat si toxicomania sunt in principal cauzate de necesitatea de a obtine o stare aparenta de bine. Din nefericire, in cazul majoritatii drogurilor, efectele nocive asupra organismului sunt insotite de instalarea dependentei. Dupa ce a consumat droguri in cantitati destul de mari sau pentru perioade destul de indelungate de timp, persoana simte nevoia fizica si psihica de a consuma droguri in continuare si nu poate intrerupe consumul.
Capcana dependentei de droguri
Consumul de droguri creeaza in organism un deficit de minerale si vitamine care provoaca stari foarte neplacute in momentul in care persoana nu mai consuma droguri. In astfel de momente, efectul drogurile se diminueaza si persoana resimte stari de disconfort sau durere din ce in ce mai intense care o determina sa consume din nou droguri pentru a inlatura senzatiile nedorite.
miercuri, 23 martie 2011
Gradina lui Dumnezeu
Dupa ce l-am auzit pe celebrul Adi dela Valcea spunand ca "nu trebuie sa fim mandri ca avem creier",am plecat aiurea in lumea larga,aidoma eroului crengist din "Prostia omeneasca",cel mai mirat de dilema soacrei/soatei raportata la drobul de sare...Si iata ce-am mai auzit...
Britney Spears:"Niciodata nu am vrut sa merg in Japonia.Pur si simplu,nu imi place sa mananc peste si stiu ca pestele este foarte popular in Africa".
Brooke Shields:"Fumatul ucide.Daca mori,atunci ai pierdut o mare importanta din viata".Christina Aguilera:"Unde va avea loc Festivalul de la Cannes anul acesta?"Pamela Anderson:"Daca incep sa gandesc prea mult,intru in panica".
Michael Jackson:"Cel mai frumos gest de afectiune este sa imparti patul cu alta persoana".Colin Farrell:"Nu sunt prost.Pur si simplu,uneori nu gandesc".
Linda Evangelista:"Dumnezeu m-a facut asa frumoasa.Daca eram urata ma faceam profesoara".Samuel Goldwyn:"Cred ca nimeni nu ar trebui sa isi scrie autobiografia pana moare".Joan Collins:"Exact asa s-a intamplat cu Imperiul Roman.Nu avea toata lumea de acolo sifilis?Si ati vazut ca dupa aia,imperiul a fost distrus de un vulcan".Arnold Schwarzenegger:"In opinia mea,casatoriile dintre homosexuali ar trebui sa fie intr-o femeie si un barbat".
George Gobel:"Daca nu exista electricitatea,ne-am uita la televizor la lumina".Paris Hilton:"Sunt atat de desteapta acum!Toata lumea imi spune:Da-ti bluzita jos!Sorry,nu fac asta!Stiu ca vor sa profite de mine.Nu sunt proasta!".
Sa ascultam si doua voci care au cochetat/cocheteaza cu politica...Charles de Gaulle:"China este o tara mare,locuita de multi chinezi".Dan Quayle:"Am fost recent in turneu in America Latina.Singurul meu regret este ca nu am aprofundat limba latina in scoala,ca sa pot sa port si eu o conversatie cu oamenii aceia".
Si atunci aidoma eroului lui Creanga-crucit de gestul celor care urcau nucile cu tapoiul si duceau oborocul lumina in casa-m-am intors pe spatiul mioritic.
Macar zicerile intelepte ale marienilor si adi-valcenilornostri au macar un farmec autohton...
Britney Spears:"Niciodata nu am vrut sa merg in Japonia.Pur si simplu,nu imi place sa mananc peste si stiu ca pestele este foarte popular in Africa".
Brooke Shields:"Fumatul ucide.Daca mori,atunci ai pierdut o mare importanta din viata".Christina Aguilera:"Unde va avea loc Festivalul de la Cannes anul acesta?"Pamela Anderson:"Daca incep sa gandesc prea mult,intru in panica".
Michael Jackson:"Cel mai frumos gest de afectiune este sa imparti patul cu alta persoana".Colin Farrell:"Nu sunt prost.Pur si simplu,uneori nu gandesc".
Linda Evangelista:"Dumnezeu m-a facut asa frumoasa.Daca eram urata ma faceam profesoara".Samuel Goldwyn:"Cred ca nimeni nu ar trebui sa isi scrie autobiografia pana moare".Joan Collins:"Exact asa s-a intamplat cu Imperiul Roman.Nu avea toata lumea de acolo sifilis?Si ati vazut ca dupa aia,imperiul a fost distrus de un vulcan".Arnold Schwarzenegger:"In opinia mea,casatoriile dintre homosexuali ar trebui sa fie intr-o femeie si un barbat".
George Gobel:"Daca nu exista electricitatea,ne-am uita la televizor la lumina".Paris Hilton:"Sunt atat de desteapta acum!Toata lumea imi spune:Da-ti bluzita jos!Sorry,nu fac asta!Stiu ca vor sa profite de mine.Nu sunt proasta!".
Sa ascultam si doua voci care au cochetat/cocheteaza cu politica...Charles de Gaulle:"China este o tara mare,locuita de multi chinezi".Dan Quayle:"Am fost recent in turneu in America Latina.Singurul meu regret este ca nu am aprofundat limba latina in scoala,ca sa pot sa port si eu o conversatie cu oamenii aceia".
Si atunci aidoma eroului lui Creanga-crucit de gestul celor care urcau nucile cu tapoiul si duceau oborocul lumina in casa-m-am intors pe spatiul mioritic.
Macar zicerile intelepte ale marienilor si adi-valcenilornostri au macar un farmec autohton...
duminică, 20 martie 2011
Am obosit...oare mai rezist?
Mi-e dor de mine! Parca nu ma mai recunosc. In ultimele zile am fost asa de dat peste cap.. Ma intristeaza atat de mult nepasarea oamenilor! Nimanui nu ii pasa daca traiesti sau daca mori, poate doar familia se mai gandeste la tine, dar in rest nimeni. Ma simt atat de ciudat. Am impresia ca traiesc intr-un gri continuu. Simt nevoia de afectiune, de a nu mai fi trist
, de a-mi deschide inima cuiva, de a nu mai face greseli. As vrea sa fie aici cineva cu care sa pot vorbi, oricine, numai sa fie. E ciudat sa ii povestesti unui necunoscut si cele mai ascunse ganduri, ce greutati iti apasa sufletul si iti umbreste viata. Poate ca e un mod de a gasi un raspuns, de a-ti recunoaste golul din suflet , de a evada din propria viata .. nu mai conteaza .. as fi vrut sa fie cineva aici...
Uneori imi doresc sa inchid ochii, iar cand ii deschid totul sa dispara.
Acum inchid usa gandurilor si merg inainte zambind - un zambet care e din ce in ce mai dureros.
, de a-mi deschide inima cuiva, de a nu mai face greseli. As vrea sa fie aici cineva cu care sa pot vorbi, oricine, numai sa fie. E ciudat sa ii povestesti unui necunoscut si cele mai ascunse ganduri, ce greutati iti apasa sufletul si iti umbreste viata. Poate ca e un mod de a gasi un raspuns, de a-ti recunoaste golul din suflet , de a evada din propria viata .. nu mai conteaza .. as fi vrut sa fie cineva aici...
Uneori imi doresc sa inchid ochii, iar cand ii deschid totul sa dispara.
Acum inchid usa gandurilor si merg inainte zambind - un zambet care e din ce in ce mai dureros.
Dar poporul este (oare) fericit?
Lui Sadoveanu,talentatul povestitor care a mancat o paine politica buna brodand pe seama unui patriotism exclusivist,ii placea sa spuna:"Ce-mi pasa mie de Hecuba si durerile ei"...Altfel spus,scriitorul sugera ca nu-l intereseaza ce se intampla aiurea prin lumea larga,ci doar ce se petrece intre granitele tarii sale.Miopie accentuata "splendida izolare" de tip mao-chinezist,strategie de presedinte a prezidului Marii Adunari Nationale sau toate acestea la un loc?...Astazi pana si tancii stiu ca daca o mare putere a lumii stranuta putin (economic,politic,social),cei mai multi dintre actorii mapamondului au cel putin un guturai zdravan.Ceea ce se intampla acum in Egipt aduce din nou in prim-plan problematica delicata a inter-dependentelor mondiale dar si faptul ca actuala ordine internationala este ca in totdeauna in istoria omenirii una in care cativa actori joaca in rolurile principale,ceilalti sunt doar niste figuranti care de cele mai multe ori se aleg numai cu ponoasele "spectacolului" istoriei.
Furati de mirajul transmisiei in direct de pe frontul egiptean,comentatorii scoliti cu manuale prafuite de diplomatie isi dau cu parerea pentru rating.In realitate,probabil ca Egiptul-actor strategic al zonei ne ofera o lectie legata de sah diplomatic la care nu au acces decat cativa lideri americani,rusi ,israelieni sau chinezi si evident derviciile lor de informatii...Un divide et impera cu accente medievale si o democratie cu scafarlia sparta umbla si pe harta revoltelor Orientului Mijlociu si A fricii de Nord.Despre aceste strategii ale culiselor istoria va vorbi peste mult timp...nimic nou:asa stau lucrurile si cu invalmaseala din decembrie 1989.
Cumva echilibrul fragil se va reaseza.Cine va castiga din acest seism?Egipteanul obisnuit in nici un caz.Ma ingrijoreaza mai mult decat spectacolul trist al acestor zile faptul ca dupa 30 de ani de "protectorat" american,multi egipteni au invatat o lectie a supravietuirii cu doar doi dolari pe zi....
De vreo 40 de ani ma tulbura ori de cate ori ma gandesc la soarta unor natiuni si la managementul conducatorilor lor,vorbele unui prieten de-al lui Dostoievski,poetul Nekrasov:"Dar poporul este (oare)fercit?"
Nekrasov ne oferea verdicte aidoma comentatorilor politici de astazi.Lua act de deciziile tarului,de efectele legilor si intreba doar atat,esentializand totul dramatic in aceasta interogatie pe care,daca mi-ar sta in putinta,le-as striga-o in urechi secunda de secunda,tuturor liderilor lumii inclusiv celor de pe Dambovita.
Se gandeste oare cineva in aceste momente de rara tensiune si la fericirea celor 80 de milioane de egipteni care traiesc aproape numai din faima mumiilor.
Furati de mirajul transmisiei in direct de pe frontul egiptean,comentatorii scoliti cu manuale prafuite de diplomatie isi dau cu parerea pentru rating.In realitate,probabil ca Egiptul-actor strategic al zonei ne ofera o lectie legata de sah diplomatic la care nu au acces decat cativa lideri americani,rusi ,israelieni sau chinezi si evident derviciile lor de informatii...Un divide et impera cu accente medievale si o democratie cu scafarlia sparta umbla si pe harta revoltelor Orientului Mijlociu si A fricii de Nord.Despre aceste strategii ale culiselor istoria va vorbi peste mult timp...nimic nou:asa stau lucrurile si cu invalmaseala din decembrie 1989.
Cumva echilibrul fragil se va reaseza.Cine va castiga din acest seism?Egipteanul obisnuit in nici un caz.Ma ingrijoreaza mai mult decat spectacolul trist al acestor zile faptul ca dupa 30 de ani de "protectorat" american,multi egipteni au invatat o lectie a supravietuirii cu doar doi dolari pe zi....
De vreo 40 de ani ma tulbura ori de cate ori ma gandesc la soarta unor natiuni si la managementul conducatorilor lor,vorbele unui prieten de-al lui Dostoievski,poetul Nekrasov:"Dar poporul este (oare)fercit?"
Nekrasov ne oferea verdicte aidoma comentatorilor politici de astazi.Lua act de deciziile tarului,de efectele legilor si intreba doar atat,esentializand totul dramatic in aceasta interogatie pe care,daca mi-ar sta in putinta,le-as striga-o in urechi secunda de secunda,tuturor liderilor lumii inclusiv celor de pe Dambovita.
Se gandeste oare cineva in aceste momente de rara tensiune si la fericirea celor 80 de milioane de egipteni care traiesc aproape numai din faima mumiilor.
sâmbătă, 19 martie 2011
Despre lucrurile cu adevărat importante
Să discutăm despre ... adolescenţă. Un subiect care m-a înfiorat prin profunzimea lui, dar mi-a trezit şi zâmbete. Veţi afla şi de ce. Nu demult mă încadram şi eu în această categorie de vârstă. Deci voi încerca să ilustrez cât mai realist anumite aspecte care interesează pe toţi: elevi, părinţi şi nu numai.
Pentru a trata acest subiect ar fi nevoie de multă cerneală, iar eu nu pretind că voi face o lucrare de psihologie. Mai degrabă aş zice că e o compoziţie despre viaţă, care cuprinde adevăruri general-valabile, evident cu anumite particularităţi.
Mai întâi mă voi adresa elevilor. Nu are sens să amintesc schimbările fiziologice, ci mai degrabă implicaţiile pshihologice ale acestei perioade de viaţă prin care trece fiecare. Îndrăznesc să dau din start un sfat: orice lucru nou trebuie înfruntat cu mult curaj şi optimism. De ce spun acest lucru? Pentru că e posibil să auziţi de multe ori de acum înainte afirmaţii descurajante de genul: „Of, adolescenţii ăştia! Numai probleme fac !" sau „Adolescenţa e o vârstă dificilă!". Iar problemele nu se rezolvă astfel, catalogând acea persoană într-o anumită rubrică, cea a rebelilor problematici. Voi trebuie să treceţi mai departe cu fruntea sus peste aceste mici impedimente.
Ce presupune această vârstă? O gamă largă de emoţii şi sentimente, datorate schimbărilor de orice fel. Bucuria primirii buletinului. Admiterea la liceu, balul bobocilor, viaţa de licean şi la sfârşit examenul de bacalaureat. Nu vă speriaţi! Nu pot zice că odată cu acest examen se încheie această perioadă tumultoasă şi minunată în acelaşi timp... Depinde de fiecare, dacă vrea să-şi păstreze inocenţa, spiritul proaspăt şi nealterat în faţa încercărilor destinului labirintic. Şi dacă vrea să fie un om veşnic tânăr şi ferice cum, mai demult, a spus Eminescu. Putem fi maturi, dar cu sufletul proaspăt. Întrebări rostite sau nu, îndoieli, temeri, speranţe. Sentimente şi stări contradictorii în acelaşi moment. Prieteni, colegi pe care îi simpatizezi sau nu, îi admiri sau nu, preferi să fii sau nu în grup cu ei. Pentru a putea trăi într-o societate modernă, inevitabil, trebuie să socializezi cu diverse persoane, bune sau rele. Depinde de tine ce alegi ! Se ştie ce probleme ridică anturajul, mai ales unul prost ales, în care pentru a putea fi considerat de „gaşcă", matur sau curajos trebuie să fumezi, să consumi alcool sau droguri. Deci atenţie ! Lumea este privită cu alţi ochi, iscoditori. Dorinţa de descoperi, de a cunoaşte universul din jur sau cel propriu, interior, al sinelui este specifică adolescenţilor.
Capcane, ispite şi încercări sunt la tot pasul, parcă ai fi un erou de basm. Ajutoarele pot exista sau nu. Cel mai important este caracterul tău, felul în care gândeşti, modul în care iei decizii. Trebuie să gândeşti de două ori înainte de a spune da. Înţelepciunea şi cumpătarea sunt cele mai bune arme de luptă, alături de perseverenţă şi răbdare. Acum, în adolescentă, îţi stabileşti traseul vieţii, drept sau strâmb. Bineînţeles, drumul vieţii nu e uşor, e presărat chiar şi cu spini. Însă datoria oricărui om este de a lupta. Răspunsul la întrebarea nerostită cine sunt eu? trebuie să ţi-l oferi singur (şi-l vei afla mai târziu) prin stabilirea unui scop clar în viaţă şi prin încercările de a răzbi lumea pentru a junge la atingerea ţelului.
Părerea mea este că în adolescenţă, deoarece viaţa este dură, tânărul trebuie să se concentreze asupra viitorului său, să devină responsabil de acţiunile sale şi să ia măsuri în acest sens.
Stimaţilor părinţi le voi propune să aibă răbdare cu adolescenţii, nu să-i acuze permanent că sunt dezordonaţi, neatenţi sau distraţi. Nu afirm că trebuie să-i lase liberi să facă ce vor, ci din contra, părinţii trebuie să aibă o mână de fier, dar învelită în mănuşile de catifea ale înţelegerii adecvate. Copiii, indiferent de vârstă, trebuie supravegheaţi îndeaproape. Aveţi grijă la cât timp petrece în faţa televizorului, la ce emisiuni se uită, ce reviste citeşte, cu cine este prieten! Străinii nu vor dori binele copilului dumneavoastră. Vegheaţi asupra copilului, întrebaţi-l ce simte, ce gândeşte, fiţi aproape de el cu inima! Căldura sufletească a părinţilor este necesară pentru o dezvoltare armonioasă şi fără probleme a copiilor.
Dacă greşesc, iertaţi-i! Ajutaţi-i să vă depăşească condiţia socială sau materială, ajutaţi-i să devină oameni de care să fiţi mândri! Amintiţi-vă de dumneavoastră înşivă cum eraţi la vârsta lor, ce vă doreaţi, ce simteaţi si veţi fi mai aproape de ei. Oferiţi-le sfaturi, daţi-le exemple din viaţa reală, căci acestea nu sunt niciodată de prisos. Fiţi părinţii şi prietenii lor în acelaşi timp ! Nu e greu şi nici nu veţi regreta ! În final, mărturisesc că aş fi dorit să am un spaţiu mai mare destinat acestui subiect. De asemenea, vreau să închei într-o notă optimistă şi să subliniez că adolescenţa e o vârstă minunată, cu toate implicaţiile ei. Viaţa poate fi roz dacă ştii să trăieşti corect. Aspectele pozitive pot să caracterizeze această vârstă, nu cele negative. Depinde de tine, adolescentule !
Să discutăm despre ... adolescenţă. Un subiect care m-a înfiorat prin profunzimea lui, dar mi-a trezit şi zâmbete. Veţi afla şi de ce. Nu demult mă încadram şi eu în această categorie de vârstă. Deci voi încerca să ilustrez cât mai realist anumite aspecte care interesează pe toţi: elevi, părinţi şi nu numai.
Pentru a trata acest subiect ar fi nevoie de multă cerneală, iar eu nu pretind că voi face o lucrare de psihologie. Mai degrabă aş zice că e o compoziţie despre viaţă, care cuprinde adevăruri general-valabile, evident cu anumite particularităţi.
Mai întâi mă voi adresa elevilor. Nu are sens să amintesc schimbările fiziologice, ci mai degrabă implicaţiile pshihologice ale acestei perioade de viaţă prin care trece fiecare. Îndrăznesc să dau din start un sfat: orice lucru nou trebuie înfruntat cu mult curaj şi optimism. De ce spun acest lucru? Pentru că e posibil să auziţi de multe ori de acum înainte afirmaţii descurajante de genul: „Of, adolescenţii ăştia! Numai probleme fac !" sau „Adolescenţa e o vârstă dificilă!". Iar problemele nu se rezolvă astfel, catalogând acea persoană într-o anumită rubrică, cea a rebelilor problematici. Voi trebuie să treceţi mai departe cu fruntea sus peste aceste mici impedimente.
Ce presupune această vârstă? O gamă largă de emoţii şi sentimente, datorate schimbărilor de orice fel. Bucuria primirii buletinului. Admiterea la liceu, balul bobocilor, viaţa de licean şi la sfârşit examenul de bacalaureat. Nu vă speriaţi! Nu pot zice că odată cu acest examen se încheie această perioadă tumultoasă şi minunată în acelaşi timp... Depinde de fiecare, dacă vrea să-şi păstreze inocenţa, spiritul proaspăt şi nealterat în faţa încercărilor destinului labirintic. Şi dacă vrea să fie un om veşnic tânăr şi ferice cum, mai demult, a spus Eminescu. Putem fi maturi, dar cu sufletul proaspăt. Întrebări rostite sau nu, îndoieli, temeri, speranţe. Sentimente şi stări contradictorii în acelaşi moment. Prieteni, colegi pe care îi simpatizezi sau nu, îi admiri sau nu, preferi să fii sau nu în grup cu ei. Pentru a putea trăi într-o societate modernă, inevitabil, trebuie să socializezi cu diverse persoane, bune sau rele. Depinde de tine ce alegi ! Se ştie ce probleme ridică anturajul, mai ales unul prost ales, în care pentru a putea fi considerat de „gaşcă", matur sau curajos trebuie să fumezi, să consumi alcool sau droguri. Deci atenţie ! Lumea este privită cu alţi ochi, iscoditori. Dorinţa de descoperi, de a cunoaşte universul din jur sau cel propriu, interior, al sinelui este specifică adolescenţilor.
Capcane, ispite şi încercări sunt la tot pasul, parcă ai fi un erou de basm. Ajutoarele pot exista sau nu. Cel mai important este caracterul tău, felul în care gândeşti, modul în care iei decizii. Trebuie să gândeşti de două ori înainte de a spune da. Înţelepciunea şi cumpătarea sunt cele mai bune arme de luptă, alături de perseverenţă şi răbdare. Acum, în adolescentă, îţi stabileşti traseul vieţii, drept sau strâmb. Bineînţeles, drumul vieţii nu e uşor, e presărat chiar şi cu spini. Însă datoria oricărui om este de a lupta. Răspunsul la întrebarea nerostită cine sunt eu? trebuie să ţi-l oferi singur (şi-l vei afla mai târziu) prin stabilirea unui scop clar în viaţă şi prin încercările de a răzbi lumea pentru a junge la atingerea ţelului.
Părerea mea este că în adolescenţă, deoarece viaţa este dură, tânărul trebuie să se concentreze asupra viitorului său, să devină responsabil de acţiunile sale şi să ia măsuri în acest sens.
Stimaţilor părinţi le voi propune să aibă răbdare cu adolescenţii, nu să-i acuze permanent că sunt dezordonaţi, neatenţi sau distraţi. Nu afirm că trebuie să-i lase liberi să facă ce vor, ci din contra, părinţii trebuie să aibă o mână de fier, dar învelită în mănuşile de catifea ale înţelegerii adecvate. Copiii, indiferent de vârstă, trebuie supravegheaţi îndeaproape. Aveţi grijă la cât timp petrece în faţa televizorului, la ce emisiuni se uită, ce reviste citeşte, cu cine este prieten! Străinii nu vor dori binele copilului dumneavoastră. Vegheaţi asupra copilului, întrebaţi-l ce simte, ce gândeşte, fiţi aproape de el cu inima! Căldura sufletească a părinţilor este necesară pentru o dezvoltare armonioasă şi fără probleme a copiilor.
Dacă greşesc, iertaţi-i! Ajutaţi-i să vă depăşească condiţia socială sau materială, ajutaţi-i să devină oameni de care să fiţi mândri! Amintiţi-vă de dumneavoastră înşivă cum eraţi la vârsta lor, ce vă doreaţi, ce simteaţi si veţi fi mai aproape de ei. Oferiţi-le sfaturi, daţi-le exemple din viaţa reală, căci acestea nu sunt niciodată de prisos. Fiţi părinţii şi prietenii lor în acelaşi timp ! Nu e greu şi nici nu veţi regreta ! În final, mărturisesc că aş fi dorit să am un spaţiu mai mare destinat acestui subiect. De asemenea, vreau să închei într-o notă optimistă şi să subliniez că adolescenţa e o vârstă minunată, cu toate implicaţiile ei. Viaţa poate fi roz dacă ştii să trăieşti corect. Aspectele pozitive pot să caracterizeze această vârstă, nu cele negative. Depinde de tine, adolescentule !
Ce fac cu viata mea?
Nu mai reusesc sa exprim ce simt, n-am mai vorbit de-adevaratelea despre lucruri de genul asta de mult timp.
In adolescenta m-a macinat in permanenta intrebarea "ce fac cu viata mea", un fel de constiinta de sine apasatoare si derutanta. Din momentul in care, pentru prima oara, mi-am spus "exist", n-am mai avut pace. Ma trezisem definitiv intr-o lume al carei mers depasea puterea mea de intelegere. Niciodata n-am inteles cum oamenii din jur par sa-si duca existenta in deplina impacare cu datele problemei si mai ales, cu certitudinea a ceea ce este bine/rau, necesar/degeaba.
La facultate invat ca principiul de baza in psihologia clinica este utilitatea - ii spui pacientului nu adevarul, ci ceea ce are nevoie sa auda, ceea ce este util pentru el din punct de vedere adaptativ.Viziunea unui cabinet de terapie caldut in care sa repar circuitele defecte/-uoase 'din punct de vedere adaptativ in mintea unui biet om cu nervii la pamant, m-a indepartat pentru totdeauna de vocatia de 'soul-mender' la care visam in adolescenta.
Dupa o gramada de ani petrecuti prin scoala care m-au instruit cum sa servesc sistemul cat mai eficient, viziunea mea asupra sistemului este aceeasi ca la 17 ani. Societatea a devenit o fiinta care te inghite din fasa, o masinarie in care ne unim eforturile pe benzi rulante, totul in numele progresului, al bunastarii, etc. Uita-te de tine, nu-ti mai ramane timp sa reflectezi asupra unicului si de neinlocuit rost pe care il ai in Univers, nu-ti ramane timp sa te bucuri de ceea ce ti-e dat sa atingi in aceasta viata. Bilantul costuri/beneficii nu este tocmai satisfacator, lucrezi intreaga viata pentru a-ti asigura un acoperis deasupra capului, hrana si accesorii care te mentin capabil sa continui sa lucrezi pana te uzezi in cele din urma si fizic, fiind apoi inlocuit de forte proaspete.
De fapt nu din cauza asta nu pot dormi noaptea, e altceva. E vorba de iluziile cu care am fost hraniti si-apoi continuam singuri sa traim la fel. Am vazut de curand "Cold Mountain", film deloc spectaculos.. dar mi-a amintit ca nu stim ce inseamna destul. Timp de atatea generatii oamenii munceau cu totii pe branci doar pentru un colt de paine, buni si rai, cu frica de Dumnezeu sau fara, facand in acelasi timp arta, copii, implinindu-se spiritual prin mijloacele aflate la indemana. Astazi lucrurile s-au complicat peste masura: faci bani, niciodata destui, il cauti pe Dumnezeu, cauti sa afli cine esti.. daca te simti neimplinit incerci si yoga si ikebana, daca ai nevoie sa te conversezi despre derizorius mundi asculti Deftones, daca vrei o schimbare iei concediu, urci pe munte, iti dai seama de simplitatea adevarului, te intorci si te conformezi din nou vietii mondene. Unde se intalnesc astea? Si cand? Si mai ales cum?
Off... Am nevoie sa invat sa pun gandurile in ordine si sa le duc pana la capat. Altfel ma tem ca n-am reusit sa exprim mai nimic in toate aceste randuri. Cer ajutor pentru a inceta sa ma intreb ce fac cu viata mea .
In adolescenta m-a macinat in permanenta intrebarea "ce fac cu viata mea", un fel de constiinta de sine apasatoare si derutanta. Din momentul in care, pentru prima oara, mi-am spus "exist", n-am mai avut pace. Ma trezisem definitiv intr-o lume al carei mers depasea puterea mea de intelegere. Niciodata n-am inteles cum oamenii din jur par sa-si duca existenta in deplina impacare cu datele problemei si mai ales, cu certitudinea a ceea ce este bine/rau, necesar/degeaba.
La facultate invat ca principiul de baza in psihologia clinica este utilitatea - ii spui pacientului nu adevarul, ci ceea ce are nevoie sa auda, ceea ce este util pentru el din punct de vedere adaptativ.Viziunea unui cabinet de terapie caldut in care sa repar circuitele defecte/-uoase 'din punct de vedere adaptativ in mintea unui biet om cu nervii la pamant, m-a indepartat pentru totdeauna de vocatia de 'soul-mender' la care visam in adolescenta.
Dupa o gramada de ani petrecuti prin scoala care m-au instruit cum sa servesc sistemul cat mai eficient, viziunea mea asupra sistemului este aceeasi ca la 17 ani. Societatea a devenit o fiinta care te inghite din fasa, o masinarie in care ne unim eforturile pe benzi rulante, totul in numele progresului, al bunastarii, etc. Uita-te de tine, nu-ti mai ramane timp sa reflectezi asupra unicului si de neinlocuit rost pe care il ai in Univers, nu-ti ramane timp sa te bucuri de ceea ce ti-e dat sa atingi in aceasta viata. Bilantul costuri/beneficii nu este tocmai satisfacator, lucrezi intreaga viata pentru a-ti asigura un acoperis deasupra capului, hrana si accesorii care te mentin capabil sa continui sa lucrezi pana te uzezi in cele din urma si fizic, fiind apoi inlocuit de forte proaspete.
De fapt nu din cauza asta nu pot dormi noaptea, e altceva. E vorba de iluziile cu care am fost hraniti si-apoi continuam singuri sa traim la fel. Am vazut de curand "Cold Mountain", film deloc spectaculos.. dar mi-a amintit ca nu stim ce inseamna destul. Timp de atatea generatii oamenii munceau cu totii pe branci doar pentru un colt de paine, buni si rai, cu frica de Dumnezeu sau fara, facand in acelasi timp arta, copii, implinindu-se spiritual prin mijloacele aflate la indemana. Astazi lucrurile s-au complicat peste masura: faci bani, niciodata destui, il cauti pe Dumnezeu, cauti sa afli cine esti.. daca te simti neimplinit incerci si yoga si ikebana, daca ai nevoie sa te conversezi despre derizorius mundi asculti Deftones, daca vrei o schimbare iei concediu, urci pe munte, iti dai seama de simplitatea adevarului, te intorci si te conformezi din nou vietii mondene. Unde se intalnesc astea? Si cand? Si mai ales cum?
Off... Am nevoie sa invat sa pun gandurile in ordine si sa le duc pana la capat. Altfel ma tem ca n-am reusit sa exprim mai nimic in toate aceste randuri. Cer ajutor pentru a inceta sa ma intreb ce fac cu viata mea .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)