miercuri, 9 martie 2011
Cum ar trebui sa fie viata?
Cel mai necinstit lucru, in viata, este modul in care aceasta se termina.Adica ceea ce vreau sa spun, este ca viata e grea.Si-ti cam ocupa tot timpul. Si la sfarsitul vietii,ce obtii? O moarte.Asta ce-i,un bonus? Eu cred ca ciclul vietii e de-a-ndaratelea.......Ar trebui intai sa mori,sa te dai la o parte.Apoi sa mergi sa locuiesti intr-un azil de batrani.Esti dat afara de acolo pe motiv ca esti prea sanatos,te duci,iti iei pensia,apoi,cand incepi sa lucrezi,primesti un ceas de aur in prima zi de lucru.Muncesti patruzeci de ani pana cand devii suficient de tanar ca sa te bucuri de pensionare.Te apuci de baut, mergi la chefuri..distracii ..si esti gata pt.Liceu.Mergi apoi in scoala Primara,devii un copil,te joci,n-ai nici o responsabilitate....apoi devii bebelus.Apoi,si mai mult ,iti petreci ultimele noua luni plutind,cu toate facilitatile cum ar fi incalzire centrala,bai, room service,dupa care termini totul intr-un orgasm.
marți, 8 martie 2011
Ducu Bertzi-Floare de colt( Edelweiss)
Aceasta melodie o dedic tuturor fetelor,femeilor,mamelor,sotiilor,bunicelor,s.a.m.d. tinand cont de aceasta speciala zi...cred ca merita pana la urma si facem abstractie nu k nu ar merita dar fara ele viata noastra ar fi fara sens.
Este clar că scriu doar atunci când frământările nu-mi dau pace.Cred că faptul că mă descarc aici mă face să mă simt mult mai bine.Zic eu.Şi să-ncep.. mai bine nici n-aş incepe dar hai.Aş face orice să mă liniştesc...
Este practic imposibil ca toate trăirile mele să fie legate de o persoană atât de..specială, dar oricât de specială ar putea să fie, am jurat c-o voi scoate definitiv din mintea mea.Cel puţin asta a fost decizia mea, IREVOCABILĂ de altfel.Oare ce D-Zeu am, simt că am luat-o razna, parca n-aş fi eu. Ha !Ce prostii debitez. Din punct de vedere fizic sunt acelaşi, dar e vorba despre sufletul meu care.. a luat-o razna şi încerc pe toate căile posibile şi imposibile să mă liniştesc, să mă debarasez de tot ceea ce înseamnă "EA",dar e clar că nu există niciun remediu pentru mine. Singurul meu leac ar fi chiar "ea", ce ironie nu? Dar sunt a dracu`,de fapt inima mea e a dracu`,nu se poate obişnui cu ideea că acesta "necunoscuta"care-mi tulbură existenţa nu trebuie să mai existe pentru mine, trebuie să fie moarta şi îngropata pentru sufletul meu. Cel puţin aşa AR TREBUI să fie !Ştiu că nimeni nu va înţelege.. nici nu trebuie, atâta timp cât sunt conştient că nici eu nu mă înţeleg 100%, ce pretenţii să mai am la alţii..Whatever ! În momentul de faţă nu-mi doresc decât să pun capul pe pernă şi să adorm într-o clipită, dar somnul parcă nu mă vrea la el, s-a încăpăţânat să mă ţină treaz, să mă rănească cu amintirile care ma năpădesc şi nu-mi dau pace. Dar poate se va răzgândi într-un final,
vorba aia "Speranţa moare ultima", dar să nu moară şi răbdarea mea o dată cu ea... :)
Este practic imposibil ca toate trăirile mele să fie legate de o persoană atât de..specială, dar oricât de specială ar putea să fie, am jurat c-o voi scoate definitiv din mintea mea.Cel puţin asta a fost decizia mea, IREVOCABILĂ de altfel.Oare ce D-Zeu am, simt că am luat-o razna, parca n-aş fi eu. Ha !Ce prostii debitez. Din punct de vedere fizic sunt acelaşi, dar e vorba despre sufletul meu care.. a luat-o razna şi încerc pe toate căile posibile şi imposibile să mă liniştesc, să mă debarasez de tot ceea ce înseamnă "EA",dar e clar că nu există niciun remediu pentru mine. Singurul meu leac ar fi chiar "ea", ce ironie nu? Dar sunt a dracu`,de fapt inima mea e a dracu`,nu se poate obişnui cu ideea că acesta "necunoscuta"care-mi tulbură existenţa nu trebuie să mai existe pentru mine, trebuie să fie moarta şi îngropata pentru sufletul meu. Cel puţin aşa AR TREBUI să fie !Ştiu că nimeni nu va înţelege.. nici nu trebuie, atâta timp cât sunt conştient că nici eu nu mă înţeleg 100%, ce pretenţii să mai am la alţii..Whatever ! În momentul de faţă nu-mi doresc decât să pun capul pe pernă şi să adorm într-o clipită, dar somnul parcă nu mă vrea la el, s-a încăpăţânat să mă ţină treaz, să mă rănească cu amintirile care ma năpădesc şi nu-mi dau pace. Dar poate se va răzgândi într-un final,
vorba aia "Speranţa moare ultima", dar să nu moară şi răbdarea mea o dată cu ea... :)
OSCAR 2011
Well, well, The King a avut ocazia să-ţi ţină, în sfârşit, discursul în cadrul ceremoniei de acordare a premiilor Oscar. Ne-aşteptam cu toţii, deşi nu ştiu câţi dintre noi au trecut filmul pe lista Preferate. Nu-i vorba de asta. E vorba despre cum votează Academia. The King`s Speech e un film bun, care beneficiază de o interpretare absolut fabuloasă din partea lui Firth, care, de altfel, a şi fost recunoscută şi premiată, dar n-are magnetul acela involuntar care te ţine lipit de ecran (mare sau mic) pe parcursul a (aproape) 2 ore. Mult peste el mi se păreau The Fighter, The Town sau chiar Animal Kingdom, dar mă mulţumesc şi cu bâlbâiala regală.
Dacă Firth a fost regele, Portman a fost, cu siguranţă, regina. E greu să-mi dau seama că fata asta va deveni mamă în câteva săptămâni.. sau zile?! Încă o văd ca pe fetiţa în pantaloni scurţi, care voia cu disperare să-şi răzbune părinţii în Leon. Regina lebedelor pare un fel de mimoză, care plânge când îşi ţine discursul şi se chinuie să-şi aducă aminte numele celei care a îmbrăcat-o şi a machiat-o. Natalie, nu te mai strădui, mulţumeşte-ţi ţie că scapi mai repede şi mai ieftin..
Anul trecut a avut loc un mic război picant în ceea ce priveşte filmele care meritau sau nu să câştige, bătălia dintre Avatarul lui Cameron şi The Hurt Locker-ul neveste-sii (fostei, dar "astea îs detalii, nu merită discutate"), iar viziunea ironică despre tot ce se petrecea era dată de producţia lui Tarantino, Inglourious Basterds (care mie încă mi se pare genial, chiar dacă l-am văzut de vreo 5 ori…). Anul ăsta, lupta mi s-a părut mult mai… monotonă. Poate pentru că, în afară de Natalie, n-a mai făcut nimeni urât în filmele nominalizate la marele trofeu, poate pentru că nu l-a mai ars nimeni pe Hitler şi n-a mai purtat nimeni machiaj albastru.
În schimb, am avut parte de producţii mult mai realiste, populare, uşurele (desigur, în afară de Inception), lineare, în marea lor majoritate. Cele trei pe care le-am pomenit mai sus n-au avut destui fani printre membrii academiei ca să împuşte şi ele o statuetă gălbejită, dar nu-i bai.
În sfârşit mi s-a împlinit visul şi-am văzut o ceremonie Oscar transmis cum a lăsat-o mama ei – virgină, dacă pot să zic aşa, şi pentru asta, senc iu veri muci, HBO! E revigorant să nu te bâzâie nicio încercare de traducere ad-hoc. Dar, dacă mă gândesc bine, ar fi fost în ton cu bâlbâiala regală…
Ştiţi ce-i ciudat? Niciunui film din competiţie nu poţi să-i pui eticheta "degeaba". Fiecare poate şi reuşeşte să spună ceva, un mesaj, o frază, bă, să-ţi dea o palmă cumva şi să te convingă de un adevăr. Adevăratul curaj (urăsc traducerile româneşti), adevăratul ..control de sine, adevărata putere de a-şi urma visul, adevărata cale spre perfecţiune şi sacrificiu, adevărata copilărie sau adevărata maturitate. O ediţie decentă, care nu ia ochii, dar de câte ori aţi auzit că înţelepciunea e şi opulentă?!
Pace!
Dacă Firth a fost regele, Portman a fost, cu siguranţă, regina. E greu să-mi dau seama că fata asta va deveni mamă în câteva săptămâni.. sau zile?! Încă o văd ca pe fetiţa în pantaloni scurţi, care voia cu disperare să-şi răzbune părinţii în Leon. Regina lebedelor pare un fel de mimoză, care plânge când îşi ţine discursul şi se chinuie să-şi aducă aminte numele celei care a îmbrăcat-o şi a machiat-o. Natalie, nu te mai strădui, mulţumeşte-ţi ţie că scapi mai repede şi mai ieftin..
Anul trecut a avut loc un mic război picant în ceea ce priveşte filmele care meritau sau nu să câştige, bătălia dintre Avatarul lui Cameron şi The Hurt Locker-ul neveste-sii (fostei, dar "astea îs detalii, nu merită discutate"), iar viziunea ironică despre tot ce se petrecea era dată de producţia lui Tarantino, Inglourious Basterds (care mie încă mi se pare genial, chiar dacă l-am văzut de vreo 5 ori…). Anul ăsta, lupta mi s-a părut mult mai… monotonă. Poate pentru că, în afară de Natalie, n-a mai făcut nimeni urât în filmele nominalizate la marele trofeu, poate pentru că nu l-a mai ars nimeni pe Hitler şi n-a mai purtat nimeni machiaj albastru.
În schimb, am avut parte de producţii mult mai realiste, populare, uşurele (desigur, în afară de Inception), lineare, în marea lor majoritate. Cele trei pe care le-am pomenit mai sus n-au avut destui fani printre membrii academiei ca să împuşte şi ele o statuetă gălbejită, dar nu-i bai.
În sfârşit mi s-a împlinit visul şi-am văzut o ceremonie Oscar transmis cum a lăsat-o mama ei – virgină, dacă pot să zic aşa, şi pentru asta, senc iu veri muci, HBO! E revigorant să nu te bâzâie nicio încercare de traducere ad-hoc. Dar, dacă mă gândesc bine, ar fi fost în ton cu bâlbâiala regală…
Ştiţi ce-i ciudat? Niciunui film din competiţie nu poţi să-i pui eticheta "degeaba". Fiecare poate şi reuşeşte să spună ceva, un mesaj, o frază, bă, să-ţi dea o palmă cumva şi să te convingă de un adevăr. Adevăratul curaj (urăsc traducerile româneşti), adevăratul ..control de sine, adevărata putere de a-şi urma visul, adevărata cale spre perfecţiune şi sacrificiu, adevărata copilărie sau adevărata maturitate. O ediţie decentă, care nu ia ochii, dar de câte ori aţi auzit că înţelepciunea e şi opulentă?!
Pace!
duminică, 6 martie 2011
My story...
Oare cand voi putea sa te strang din nou in brate?Nici eu nu stiu si incerc sa nu ma gandesc prea mult la asta.Felul in care ai aparut in viata mea a fost un miracol.Parca stiai ce viata trista am avut si ai venit sa ma salvezi din apele tulburi ale vietii in care aproape ma scufundasem.Fusesem ranit de atatea ori,nu mai credeam in iubire,nu mai speram sa gasesc fericirea,eram in intuneric…Si atunci ai aparut TU,nici nu am realizat cand m-am indragostit de tine,probabil din prima clipa.Iti amintesti cand ti-am zis ca vreau sa-ti intru in sange,sa nu mai poti trai fara mine?Si totusi eu am fost cel care s-a indragostit primul de tine.Ingerul meu,tu ai facut lumina acolo unde era intuneric,ai adus fericire acolo unde era doar tristete si durere.Esti atat de departe incat uneori ma ingrozesc la gandul ca se va intampla ceva si nu ne vom mai revedea.Numai eu stiu cate nopti am plans si m-am rugat la Dumnezeu sa te protejeze si sa te aduca din nou aproape de mine.Mi-e frica pui,fara tine nu as sti cum sa traiesc.Tu nu stii prin cate a trebuit sa trec fara tine alaturi.Toata lumea imi spunea sa renunt la tine,ca esti departe,ca nu ma iubesti si doar te joci cu mine.Toti credeau ca mesajele vor inceta,comunicarea nostra va inceta.Dar cand tu mi-ai spus intaia oara ca ma iubesti am stiut ca faptul ca nu am renuntat la tine era cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata.Te iubesc din tot sufletul meu si oricat de greu va fi voi rezista,pentru tine,pentru noi.Esti ingerul meu si vei fi mereu.
“Motanul care m-a invatat sa iubesc total si adevarat”
Toata lumea din blocul meu stia cine este Ugly (Uratul). Ugly era motanul rezident. Ii placeau trei lucruri pe lume: sa se bata, sa manance din gunoi si, sa spunem asa, sa iubeasca.
Toate acestea la un loc, combinate cu o viata petrecuta afara, si-au spus cuvantul asupra lui Ugly. In primul rand, avea un singur ochi,iar acolo unde ar fi trebuit sa fie celalalt, avea o gaura larg deschisa. Pe aceeasi parte a capului ii lipsea si urechea, piciorul stang din spate arata ca fusese rupt la un moment dat si se vindecase capatand o forma nenaturala, facandu-l sa para de parca ar fi vrut intotdeauna sa faca un ocol.
Coada si-o pierduse demult, ramanand in locul ei doar cu un ciot scurt, de care noi trageam mereu. Ugly ar fi fost un motan tarcat de culoare gri inchis, daca n-ar fi avut acele rani de pe cap, gat chiar si umeri, care aveau coji groase si galbene.
De fiecare data cand oamenii il vedeau pe Ugly, aveau o singura reactie: „Ce motan urat!”
Toti copiii erau avertizati sa nu-l atinga, adultii aruncau cu pietre in el, il udau cu furtunul si-l fugareau atunci cand incerca sa le intre in case, sau ii strangeau labutele in usa, daca nu voia sa plece.
Ugly reactiona intotdeauna la fel. Daca puneai furtunul pe el,ramanea pur si simplu pe loc, udandu-se leoarca, pana cand te dadeai batut si renuntai. Daca aruncai cu obiecte dupa el, isi incolacea corpul lung si subtire in jurul picioarelor tale, in semn de iertare.
Ori de cate ori vedea copii, alerga spre ei, mieunand frenetic si lovindu-se cu capul de mainile lor, implorand sa i se dea iubire.
Daca il luai in brate, incepea sa te suga de camasa, de urechi – de orice gasea.
Intr-o zi, Ugly si-a impartit iubirea cu cainii vecinilor mei.
Acestia nu au raspuns frumos, iar Ugly a fost grav ranit. Din apartamentul meu, i-am putut auzi tipetele si am incercat sa-i sar in ajutor. Pana am ajuns in locul in care statea intins, mi-am dat seama ca viata trista a lui Ugly se apropia de sfarsit. Ugly statea intins intr-un cerc ud, cu picioarele si partea din spate contorsionate intr-o forma atipica si avand o muscatura pe partea de blanita alba de pe burta.
Luandu-l in brate si incercand sa-l duc acasa, am putut auzi ca respira greu si-l simteam cum se zbate. Cred ca-i provoc mare durere,m-am gandit eu.Apoi am simtit o senzatie cunoscuta de tras si supt de urechea mea – Ugly, in dureri atat de mari, suferind si aflandu-se in mod cert pe moarte, incerca sa ma suga de ureche. L-am tras mai aproape de mine si si-a impins capul in palma mea, apoi si-a intors singurul lui ochi galben spre mine si am putut auzi sunetul distinct al torsului. Chiar si in cea mai mare suferinta, acea pisica urata si cu cicatrice nu cerea decat putina afectiune – poate putina compasiune.
In acea clipa am crezut ca Ugly era cea mai frumoasa si mai iubitoare creatura pe care am vazut-o vreodata. N-a incercat niciodata sa ma muste ori sa ma zgarie, sau sa atace in vreun fel. Pur si simplu, s-a uitat la mine, avand incredere ca ii voi alina durerea.
Ugly a murit in bratele mele inainte sa pot intra in casa, dar dupa am stat si l-am tinut mult timp in brate, gandindu-ma cum un motan speriat, deformat si fara casa mi-a putut schimba parerea despre ce inseamna sa ai o adevarata puritate de spirit, sa iubesti total si cu adevarat.
Ugly m-a invatat mai multe despre actul de a da si despre compasiune decat ar fi putut sa ma invete mii de carti, seminarii sau emisiuni speciale de televiziune – si ii voi fi mereu recunoscator pentru asta. El fusese speriat la exterior, insa eu am fost speriat in interior si venise vremea sa merg mai departe si sa invat sa iubesc cu sinceritate si in profunzime – sa le ofer afectiunea mea deplina celor la care tineam.Multi oameni vor sa fie mai bogati, sa aiba mai mult succes, sa fie placuti, frumosi, dar eu – eu voi incerca mereu sa fiu ca Uratul.
Toata lumea din blocul meu stia cine este Ugly (Uratul). Ugly era motanul rezident. Ii placeau trei lucruri pe lume: sa se bata, sa manance din gunoi si, sa spunem asa, sa iubeasca.
Toate acestea la un loc, combinate cu o viata petrecuta afara, si-au spus cuvantul asupra lui Ugly. In primul rand, avea un singur ochi,iar acolo unde ar fi trebuit sa fie celalalt, avea o gaura larg deschisa. Pe aceeasi parte a capului ii lipsea si urechea, piciorul stang din spate arata ca fusese rupt la un moment dat si se vindecase capatand o forma nenaturala, facandu-l sa para de parca ar fi vrut intotdeauna sa faca un ocol.
Coada si-o pierduse demult, ramanand in locul ei doar cu un ciot scurt, de care noi trageam mereu. Ugly ar fi fost un motan tarcat de culoare gri inchis, daca n-ar fi avut acele rani de pe cap, gat chiar si umeri, care aveau coji groase si galbene.
De fiecare data cand oamenii il vedeau pe Ugly, aveau o singura reactie: „Ce motan urat!”
Toti copiii erau avertizati sa nu-l atinga, adultii aruncau cu pietre in el, il udau cu furtunul si-l fugareau atunci cand incerca sa le intre in case, sau ii strangeau labutele in usa, daca nu voia sa plece.
Ugly reactiona intotdeauna la fel. Daca puneai furtunul pe el,ramanea pur si simplu pe loc, udandu-se leoarca, pana cand te dadeai batut si renuntai. Daca aruncai cu obiecte dupa el, isi incolacea corpul lung si subtire in jurul picioarelor tale, in semn de iertare.
Ori de cate ori vedea copii, alerga spre ei, mieunand frenetic si lovindu-se cu capul de mainile lor, implorand sa i se dea iubire.
Daca il luai in brate, incepea sa te suga de camasa, de urechi – de orice gasea.
Intr-o zi, Ugly si-a impartit iubirea cu cainii vecinilor mei.
Acestia nu au raspuns frumos, iar Ugly a fost grav ranit. Din apartamentul meu, i-am putut auzi tipetele si am incercat sa-i sar in ajutor. Pana am ajuns in locul in care statea intins, mi-am dat seama ca viata trista a lui Ugly se apropia de sfarsit. Ugly statea intins intr-un cerc ud, cu picioarele si partea din spate contorsionate intr-o forma atipica si avand o muscatura pe partea de blanita alba de pe burta.
Luandu-l in brate si incercand sa-l duc acasa, am putut auzi ca respira greu si-l simteam cum se zbate. Cred ca-i provoc mare durere,m-am gandit eu.Apoi am simtit o senzatie cunoscuta de tras si supt de urechea mea – Ugly, in dureri atat de mari, suferind si aflandu-se in mod cert pe moarte, incerca sa ma suga de ureche. L-am tras mai aproape de mine si si-a impins capul in palma mea, apoi si-a intors singurul lui ochi galben spre mine si am putut auzi sunetul distinct al torsului. Chiar si in cea mai mare suferinta, acea pisica urata si cu cicatrice nu cerea decat putina afectiune – poate putina compasiune.
In acea clipa am crezut ca Ugly era cea mai frumoasa si mai iubitoare creatura pe care am vazut-o vreodata. N-a incercat niciodata sa ma muste ori sa ma zgarie, sau sa atace in vreun fel. Pur si simplu, s-a uitat la mine, avand incredere ca ii voi alina durerea.
Ugly a murit in bratele mele inainte sa pot intra in casa, dar dupa am stat si l-am tinut mult timp in brate, gandindu-ma cum un motan speriat, deformat si fara casa mi-a putut schimba parerea despre ce inseamna sa ai o adevarata puritate de spirit, sa iubesti total si cu adevarat.
Ugly m-a invatat mai multe despre actul de a da si despre compasiune decat ar fi putut sa ma invete mii de carti, seminarii sau emisiuni speciale de televiziune – si ii voi fi mereu recunoscator pentru asta. El fusese speriat la exterior, insa eu am fost speriat in interior si venise vremea sa merg mai departe si sa invat sa iubesc cu sinceritate si in profunzime – sa le ofer afectiunea mea deplina celor la care tineam.Multi oameni vor sa fie mai bogati, sa aiba mai mult succes, sa fie placuti, frumosi, dar eu – eu voi incerca mereu sa fiu ca Uratul.
CE FACE NICOTINA DIN SOBOLANUL TANAR?
Efectele fumatului:
“Fumatul dauneaza grav sanatatii” nu reprezinta doar vorbe aruncate in vant. Avertismentul se contureaza parca si mai bine atunci cand cei vizati sunt tinerii. Nicotina din tigari afecteaza creierul adolescentilor cauzand ulterior deficiente de atentie. Un nou studiu dezvaluie mecanismul prin care expunerea la nicotina de la varste tinere poate provoca leziuni ale creierului.
Cercetatorii de la Centrul de Neurostiinte din cadrul Universitatii din Amsterdam au descoperit, folosind sobolani ca subiecti de studiu, procesul ce explica efectul nicotinei asupra creierului in perioada adolescentei, informeaza Organizatia olandeza de cercetare stiintifica. Acestia au expus sobolani adolescenti la nicotina pentru o perioada limitata de timp. Verificati odata ajunsi la maturitate, sobolanii au prezentat dificultati de atentie si au dat dovada de mai multa impulsivitate. Pe de alta parte, sobolanii adulti care au primit nicotina nu au fost afectati in acelasi fel. Transpus la oameni, studiul indica faptul ca tinerii care fumeaza pot prezenta dificultati de atentie odata ajunsi la maturitate.
Nicotina cauzeaza diminuarea nivelului proteinei receptorului mGluR2 din creierul sobolanilor adolescenti. In plus, din cauza nicotinei, aceeasi proteina are o functie diminuata in cortexul prefrontal, acea parte a creierului responsabila pentru functii cognitive precum procesul de decizie si cel de planificare. In conditii normale, proteina previne suprastimularea celulelor nervoase. Conform cercetatorilor, leziunile cauzate pot fi totusi reparate cu ajutorul unui tratament medicamentos.
Adolescentii sunt mai sensibili la efectele nicotinei iar fumatul de la varste fragede poate afecta dezvoltarea partii frontale a creierului. Studiile au aratat ca problemele de comportament aparute la maturitate sunt corelate cu fumatul in adolescenta. E dificil insa de reprodus un astfel de studiu pe subiecti umani deoarece tinerii care se apuca de fumat au tendinta de a-si cultiva prostul obicei odata ajunsi adulti.
Studiul intitulat “Schimbari sinaptice de durata ce duc la diminuarea atentiei cauzate de expunerea la nicotina in perioada adolescentei” a fost publicat la finele lunii februarie in revista de specialitate Nature Neuroscience.
“Fumatul dauneaza grav sanatatii” nu reprezinta doar vorbe aruncate in vant. Avertismentul se contureaza parca si mai bine atunci cand cei vizati sunt tinerii. Nicotina din tigari afecteaza creierul adolescentilor cauzand ulterior deficiente de atentie. Un nou studiu dezvaluie mecanismul prin care expunerea la nicotina de la varste tinere poate provoca leziuni ale creierului.
Cercetatorii de la Centrul de Neurostiinte din cadrul Universitatii din Amsterdam au descoperit, folosind sobolani ca subiecti de studiu, procesul ce explica efectul nicotinei asupra creierului in perioada adolescentei, informeaza Organizatia olandeza de cercetare stiintifica. Acestia au expus sobolani adolescenti la nicotina pentru o perioada limitata de timp. Verificati odata ajunsi la maturitate, sobolanii au prezentat dificultati de atentie si au dat dovada de mai multa impulsivitate. Pe de alta parte, sobolanii adulti care au primit nicotina nu au fost afectati in acelasi fel. Transpus la oameni, studiul indica faptul ca tinerii care fumeaza pot prezenta dificultati de atentie odata ajunsi la maturitate.
Nicotina cauzeaza diminuarea nivelului proteinei receptorului mGluR2 din creierul sobolanilor adolescenti. In plus, din cauza nicotinei, aceeasi proteina are o functie diminuata in cortexul prefrontal, acea parte a creierului responsabila pentru functii cognitive precum procesul de decizie si cel de planificare. In conditii normale, proteina previne suprastimularea celulelor nervoase. Conform cercetatorilor, leziunile cauzate pot fi totusi reparate cu ajutorul unui tratament medicamentos.
Adolescentii sunt mai sensibili la efectele nicotinei iar fumatul de la varste fragede poate afecta dezvoltarea partii frontale a creierului. Studiile au aratat ca problemele de comportament aparute la maturitate sunt corelate cu fumatul in adolescenta. E dificil insa de reprodus un astfel de studiu pe subiecti umani deoarece tinerii care se apuca de fumat au tendinta de a-si cultiva prostul obicei odata ajunsi adulti.
Studiul intitulat “Schimbari sinaptice de durata ce duc la diminuarea atentiei cauzate de expunerea la nicotina in perioada adolescentei” a fost publicat la finele lunii februarie in revista de specialitate Nature Neuroscience.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)