Sistem feat Andra - Oare unde esti iubire....by DNG

Rugaciunea ta, are putere!

  Doresc sa incep prin a-ti adresa o intrebare. Te rogi pentru cineva? Daca da, spune-mi, cum te simti? Asa-i ca minunat? Mai ales cand vezi ca Dumnezeu raspunde si te intareste si pe tine prin acea persoana pentru care mijlocesti. Uite, un verset din Iacov capitolul 5 spune asa: ” Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”

Rugaciunea ta, rugaciunea mea pentru un frate sau o sora, are putere. Daca staruim sinceri inaintea lui Dumnezeu, rugaciunea noastra va primi raspuns. Hai sa-ti spun o experienta din viata mea. Nu cu mult timp in urma dupa ce m-am operat,ma simteam atat de descurajat, atat de cazut, aveam sentimentul ca o iau razna si ma simteam pustiit de singur. Ma rugam la Dumnezeu, si parca nimic. Ma gandeam, oare chiar nimeni nu isi mai aminteste de mine? De ce rugaciunea mea nu are putere? De ce nu primesc raspuns? Am primit un mesaj…era liderul de la tineret. M-a intrebat cum imi mai merge la facultate, cum mai sunt, si daca vreau ca tinerii sa se roage pentru un motiv special. Nu pot explica in cuvinte cat de mult m-a incurajat si cat m-a ridicat acea dorinta a lor. In acea duminica s-au rugat pentru mine, si am simtit puterea rugaciunii lor. Simt puterea rugaciunii celei mai iubite persoane din viata mea atunci cand mijloceste pentru mine. Ma inalta, imi mai da noi puteri, ma ridic si pasesc increzator pe drum. Ti s-a intamplat vreodata sa fii trist, si sa te rogi pentru cineva, iar Dumnezeu sa raspunda, sa vezi Mana Lui cum lucreaza frumos in viata acelei persoane? Asa-i ca te ridica? Asa-i ca iti intareste credinta?

  Stii, pe mine unul, ma intareste persoana care-mi spune ca se roaga pentru mine, sau ca se va ruga pentru problema mea. Multi poate cred ca e mai bine sa se roage in ascuns, fara ca persoana in cauza sa stie, dar eu cred puternic, si ca prin marturisirea faptei tale, persoana se va simti mult mai bine, va simti ca cineva ii este alaturi.

Sursa foto:www.luminazilei.ro

M-am rugat pentru cea mai iubita persoana din viata mea…zi de zi de cand am cunoscut-o, si nu incetez nici o clipa sa ma rog pentru ea. Vrei sa stii ce s-a intamplat? Dumnezeu a transformat-o intr-o faptura noua, mult mai frumoasa, cu dorinte arzatoare dupa cer, inima ei arde de dragoste pentru Dumnezeu. Stiu ca nu maam rugat doar eu…s-au rugat multi…si Dumnezeu ne-a ascultat, iar acum, el, este o marturie,  si un raspuns al lui Dumnezeu, ca rugaciunea mea are putere!

Si rugaciunea ta are putere, trebuie doar sa’i dai viata, adica sa o rostesti cu toata inima ta si sa fii sincer/a!

PRETUIESTE CE AI ASTAZI!

  M-am gandit indelung aseara. Am meditat adanc si cred ca mi-ar fi extrem de greu, poate peste puterile mele sa realizez ca nu as mai putea vedea niciodata cea mai draga persoana din viata mea. Recunosc ca nu m-am gandit niciodata la asa ceva, imi ziceam ca ma voi multumi sa vad acea persoana si de la departare chiar daca nu-i voi putea vorbi, dar daca nu as mai putea-o vedea niciodata? M-am cutremurat! Un fior mi-a invaluit intreg trupul si am simtit cum inghet. Nu! Eu nu as putea sa rezist, nu as putea sa realizez! Azi esti, iar maine? Maine…nu! Mi se pare ceva imposibil dat totusi este adevarat! Si cand te gandesti ca nu ai dat totul, ca ai lasat timpul sa treaca pe langa tine si nu ai facut un pas mai aproape de cel iubit. Dar de unde sa fi stiut? Venim pe acest pamant cu un zambet si suntem inconjurati de cei dragi care ne iubesc, dar plecam in tacere lasand in urma lacrimi, durere… O imbratisare! Atat trebuia sa-i dai atunci, dar tu? Tu ce-ai facut? Ai crezut de cuviinta ca nu merita deoarece te-a ranit. Dar il iubeai, il iubesti si astazi, cu siguranta mai mult ca niciodata. Si acum? Acum…nu mai este! Acum ai vrea sa’i spui cat de mult tii la el, ai vrea sa mergi sa-l imbratisezi asa cum nu ai facut-o cand si cum trebuia, ai vrea sa-l mai privesti inca o data in ochi si sa-i mai asculti inima, acea inima care batea ori de cate ori te vedea, si care acum…a incetat sa mai bata!

Iti este dor, regreti toate acele momente cand ai fost rece, acele clipe cand te privea si puteai citi in ochii sai dorinta de a fi iubit si tu nu ai vrut sa’i fii aproape! Acum insa e atat de tarziu… Insa raman amintirile, acele momente pe care le-ati trait si care vor ramane vesnic in inima ta, care te vor face sa zambesti si care iti vor da taria sa mergi mai departe! Timpul… va vindeca cu siguranta ranile dureroase! Fii puternica!

Profita de tot timpul in care poti fi alaturi de cei pe care ii iubesti cel mai mult in viata! Nu stii ce iti rezerva ziua de maine. Nu lasa ca o clipa de ura, un moment de durere, sa’ti fure bucuria unui minut care poate sa-ti lumineze intreaga viata si care sa-ti dea puterea de a pasi inainte pe cale. PRETUIESTE CE AI ASTAZ!!

VH 2 - trece vremea

 Timpul nu le vindeca pe toate, defapt nu vindeca nimic, decat le astupa.

Partea a-2-a

 Deodata,ma trezesc brusc,nestiind ce s-a intamplat,observ ca sunt transpirat,inca nu deslusesc unde ma aflu...abia dupa ce ma sterg la ochi constat ca am adormit pe un mic fotoliu din balcon.Vad sticla goala si scrumiera plina si realizez pe moment ce s-a intamplat aseara.Inima imi bate cu putere,mai sa-mi sara din piept,aud ticaitul ceasului pana in cea mai mica celula/particica din corp.Ma indrept cu pasii timizi catre baie,unde apa imi brazdeaza fata,ma trezeste,ma uit in oglinda,am parul ravasit,ochii sunt putin rosii si nestingheriti nestiind unde sa-si fixeze privirea.Vibratiile telefonului ma sperie,caut telefonul si vad 27de apeluri si 34 de mesaje,lucru ce ma sperie,apoi alarma telefonului ma anunta ca astazi este 25 iunie,ziua mea de nastere,pfoaiii de mine.

  NU-MI VINE SA CRED! Astazi este ziua mea de nastere si eu nici nu mai stiam ,pierdusem din notiunea timpului.Abia ajuns in bucatarie,dupa ce-am pus de cafea,imi sare in ochi calendarul care ma atentioneaza cu un albastru inconjurat,data de 25,pe langa alte insemnari.DA DA...:)0)
 Dupa un dus rapid,servesc cafeaua,ma imbrac in fuga,citesc mailurile si imi consult agenda...Of cat am de umblat azi.
 Imi iau geanta si cheile,ma urc in masina si plec in tromba spre servici,ma suna si o colega,opresc si o iau si pe ea si ne indreptam spre servici.Verific telefonul,vad apelurile,mesjele,am fost bombardat de ieri.
 Ajuns la munca,bineinteles ca habar nu aveam ce-au planuit colegii pentru mine,intru in birou,ii salut pe toti cu un zambet fortat,si incerc sa ma apuc de treaba,dar nu puteam de privirile fixe si de susotelile colegilor mei,nu pricepeam ce avea sa se intample...asa ca "nebunii" cum imi place mie sa zic mi-au pregatit o mica petrecere la servici:ei na,cu tort,cu tot ce trebuie,mi-au cantat si urat "LA MULTI ANI",apoi numai pupaturi,si vad ca am primit si cadouri.(cat imi place partea asta cu primitul si datul de cadouri).Termin repede treaba si sefa ma anunta ca pot sa plec mai repede azi de munca,tinand cont de aceasta zi.......yupiiiii.Asa ca un coleg bun si apreciat cum sunt i-am invitat pe toti undeva prin oras,sa sarbatorim.http://www.youtube.com/watch?v=d00RYf_9Vt4&feature=colike
 Grabit,dau peste o domnisoara,care isi scapa teancul de dosare pe jos,ma ia pe sus si ma face cu ou si otet,ca nu mai vad,sa-mi pun ochelari...Hahaha:))eu deja port ochelari,asta in cazul in care nu a observat ea,sigur i-am recomandat eu sa se duca la medic,cu toate ca inca mai bodoganea,o ajut repede sa-si stranga dosarele,imi cer scuze si plec.
 Aiurit mai sunt astazi dar e bine pentru ziua asta:)

   Va urma....

......

Partea1

   Emotii,ganduri ratacite undeva prin neant,mustrari de constiinta,dorinte bine conturate,dezamagiri din ce in ce mai multe...toate la un loc imi creeaza agonie si extaz in sufletul si mintea mea.
 Vorba lui Paulo Coelho:"CUVINTELE BUNE PRETUIESC MULT SI COSTA PUTIN".
Sensul cuvintelor ma face sa reflcetez mai mult asupra vietii si a tot ce ma inconjoara.Dar totusi nu ajung la un consens desi mintea mea percepe mesajul.
  Dupa mai bine de 2h petrecute in parc,alaturi de o carte citita pe jumatate si hranind porumbeii...Doamne!Ce traire,inca nici acum nu pot descrie ce-am simtit atunci cand le cautam privirea din ochi a porumbeilor...:)cautam o cale sa vorbesc,sa comunic cu ei,sperand ca acele pasari necuvantatoare  vor  incerca sa-mi dea cateva din raspunsurile la intrebarile mele si ca ma vor intelege dar nu a fost sa fie asa cum am sperat.Cert e ca dupa mai bine de 15 ani,in putinele mele momente ale  vietii de pana acum,m-am simtit din nou copil,am renascut,m-am simtit altfel decat as fi fost si nu credeam ca voi mai avea ocazia sa hranesc porumbei si sa ma bucur de prezenta lor.Telefonul imi distrage atentia asa ca il dau pe silentios.:x
 Astazi nu vreau,nu am chef sa vorbesc cu absolut nimeni,fie la telefon,pe strada,etc...nu vreau sa fiu deranjat de nimeni,mi-am propus sa-mi fac timp numai pentru mine,sa vorbesc cu mine,cu constiinta mea,sa meditez,sa ma gandesc la tot ce nu-mi da pace,la ce-am gresit sau pe cine am suparat,ce-ar trebui sa mai fac,ce sa mai corectez in viata mea fie pe plan personal si profesional.
 Ajuns acasa m-am relaxat in fotoliu langa o sticla de vin rosu demisec,l-am primit cu mult drag de la o persoana speciala din viata mea.Ceasul face tic-tac,timpul curge mult prea repede pentru mine...sigur  e de la aburii alcoolului si a fumului de tigara.Ies pe balcon,observ ca s-a inserat,langa mine am paharul de vin si scrumiera aproape plina...amandoua parca nu se mai dezlipesc de mine.Toate la un loc imi creeaza o stare de confuzie,sunt debusolat dar incepe sa-mi placa starea asta:)).
  Ma uit la bolta  instelata,la amalgamul de beculete si lumini care mi se intrezaresc in ochii mei,brusc mi se rupe  filmul...
Va urma...:))

Nu am uitat cum e să fii copil, nu mai putem fi...

Ieri mi s-a întâmplat un lucru care mi-a dat mult de gândit. Un lucru de care nu sunt în stare nici măcar să scriu, pentru că nu ştiu cum să exprim în cuvinte. Ca să mă liniştesc, am ieşit haotic prin oraş, la o plimbare, în timp ce lacrimile îmi curgeau pe obraji. Nu mi-a păsat de oamenii care priveau pentru că nu asta e important pentru mine.

În ciuda faptului că ieri a fost 1 iunie, ziua copilului, cred că este primul an în care nu mă mai simt deloc un copil, deşi dimineaţă mi-am propus să mă simt aşa. Este ironic faptul că oricât de mult încerci să rămâi cu sufletul curat, din toate părţile eşti bombardat cu fel şi fel de gesturi şi vorbe, încât ajungi ca într-un final să ai un suflet obosit. Au trecut acele vremuri în care erai copil şi dacă ţi se întâmpla ceva, alergai în braţele protectoare ale părinţilor. Au trecut… Acum nu prea mai ai unde să alergi, decât în neştire, prin oraş. Nu poţi decât să ieşi pe uşă şi să te duci unde te taie capul, pentru că altundeva nu ai unde să te duci. Sau să ceri implorator spre cer, către Dumnezeu, după un sol al Lui. Nu cred că noi ca şi adulţi am uitat cum e să fii copil. Ne înşelăm. Încă ne mai amintim perfect, retrăim acele clipe din nou şi din nou. Nu, nu am uitat, ci nu mai putem. Ne bântuie amintirea copilăriei noastre în care problema cea mai grea era alegerea sortimentului de îngheţată. Cum am putea uita? E greu să-ţi cureţi sufletul, să zâmbeşti după o rană, să te bandajezi şi apoi să alergi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cred că pe măsură ce creştem noi, parcă ni se micşorează sufletul. Ni se mişcorează aşa de tare, încât cu greu putem ierta şi cu greu putem să trecem peste orgolii. Poate că totuşi încă mai suntem copii… nişte copii trişti… La mulţi ani!

Ca să văd aduc un zâmbet pe buze, împărtăşesc cu voi un filmuleţ:

httpp://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=wYslA1nKNQI