"De ce te mustră conştiinţa?!"

   Pe lumea asta te poţi despărţi de oricine! Poţi decide oricând să pleci dintr-o relaţie. Poţi alege să-i faci rău cuiva şi asta să pară că te scufundă în bucurie, deşi bucuria pentru suferinţa altuia are-n ea ceva luciferic. Poţi evita pe oricine, te poţi ascunde în orice clipă. Eşti în totalitate liber de lumea exterioară. O singură fiinţă se ţine după tine toată viaţa, "tu însuţi". De tine însuţi n-ai scăpare nici în somn. Nici într-o sfâşietoare singurătate. Universul nu-i destul de infinit pentru ca tu să găseşti în el un loc în care să te ascunzi de tine însuţi! O spune şi Ioan, în Pilda Femeii Desfrânate. "Iar ei, auzind aceasta şi fiind mustraţi de conştiinţă, plecau unul câte unul..."

Conştiinţa "mustră" şi, în vremea mustrării, te face să pleci de la Hristos sau de la lumina mereu prezentă în conştiinţa ta. Conştiinţa este în totalitate curată; tu eşti ea şi ea este Tu. Conştiinţa are claritatea şi puritatea celui mai desăvârşit cristal. Ea înregistrează cu o fidelitate încă neinventată de mâna omenească sentimentul, gândul, cuvântul şi fapta omului. Conştiinţa - spre deosebire de minte - ştie instantaneu să facă distincţia între adevăr şi falsitate, aşa cum demonstrează kinesiologia. De aceea noi "ştim" - chiar dacă nu ştim că ştim - clipa în care suntem minţiţi. Noi ştim când ne minţim singuri. Conştiinţa transmite în corp un impuls nervos, care ne întăreşte muşchii în momentul de adevăr. Iar în cel de falsitate, muşchii... slăbesc instantaneu. Conştiinţa "ştie" dacă ne hrănim cu alimente bune sau cu unele toxice. Ştie dacă gândim în adevăr şi dacă ceea ce spunem că simţim este chiar ceea ce simţim cu adevărat... Ea ne întăreşte pe noi înşine prin adevăr şi ne dezenergizează (ne mustră)... din pricina falsităţii. Ea ne arată drumul drept şi drumul strâmb. Ea ne mustră din pricina neiubirii şi ne sesizează cu precizie când gândim greşit. Pentru noi există, însă, o problemă; nu înţelegem în mod conştient ceea ce ne-am spus tot noi înşine. 
De conştiinţa proprie nu putem ascunde nici un păcat şi nici o nebunie. Orice ne-ar trece prin minte vreodată, fie că-i bun sau rău, frumos sau urât, măreţ sau dezgustător se înregistrează în conştiinţă şi merge după noi, chiar de-ar fi să fugim prin lumea întreagă. Capacitatea uluitoare a conştiinţei de a discerne între adevăr şi falsitate, între bine şi rău ne obligă "să ne iubim aproapele întocmai ca pe noi înşine". Iubirea pentru altul devine automat- în virtutea simplei existenţe a conştiinţei - iubire de sine, fie şi dacă pe altul îl urâm! Iar asta face ca aşa cum te iubeşti pe tine să-l iubeşti pe altul şi invers. Porunca biblică "iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi" este, prin natura conştiinţei, lege care se autoaplică fără părtinire, fără concesii, fără lamentări şi fără circumstanţe!
Iată de ce alegerea noastră de a creşte în dragoste şi-n gânduri bune poate fi neîntrecut de înţeleaptă şi mai mare decât toate alegerile pe care le facem într-o viaţă. Căci conştiinţa, care ştie şi înregistrează totul, ne reflectă pe noi înşine în propriile trăiri, gânduri, sentimente, idei, vise şi fapte. Un singur gând de iubire se întoarce mai puternic în trăirile noastre, căci conştiinţa îl recunoaşte ca fiind adevărat. Un gând rău se întoarce ca stare de slăbiciune în trup şi aşa conştiinţa ne vesteşte că am minţit (conştiinţa recunoaşte ca adevărate trăirile care întăresc viaţa) şi ne mustră. La fel ca-n Pilda Femeii desfrânate, mustrarea se întoarce ca stare insuportabilă în conştiinţa celui ce mustră, vreme în care - precum oamenii biblici - "ne îndepărtăm de Hristos". Dar şi iubirea se întoarce mai puternică în conştiinţa celui ce-o trăieşte şi, prin aceasta, Omul se salvează pe sine însuşi!

Vine o zi cand pasesti cu smerenie pragul casei, cand gasesti sursa de bucurie in sufletele oamenilor, cand se-mparte lumina pentru fiecare. Inca de copil ai inceput sa iubesti aceasta sarbatoare. Vine Pastele, Sarbatoarea Invierii Domnului !HRISTOS A INVIAT!

Ce poate face un om bolnav in pat... tv,filme,facebook,muzica de pe iutub....pana te saturi si te apuci de citit....... Eminescu, de exemplu. Tot romanul a auzit de Luceafarul, dar sunt sigur ca 90 la suta dintre romani nu si-au coborat privirea mai jos de : A fost odata ca-n povesti 
A fost ca niciodata, 
Din rude mari împaratesti, 
O prea frumoasa fata. 
In schimb, cred ca si mamaia de la lumanari, de la Piata Muncii stie integral sa recite Lala song a lu' Grasu XYZ,ceea ce , evident, nu-i neaparat un lucru rau! Am recitit Luceafarul si vreau sa va zic asa : sunt mandru ca-s roman ! Am gasit aici cel mai frumos preludiu de iubire din literatura romana, poate char universala, cum ar zice reclama de la o celebra bere Probably the most expensive beer in the world:)
     Va invit pe toti la un fresh de portocale, dar pana atunci cititi Luceafarul.

Ce voi? As vrea sa nu mai stai
Pe gânduri totdeauna,
Sa râzi mai bine si sa-mi dai
O gura, numai una.

 Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,
Da-mi pace, fugi departe
O, de luceafarul din cer
M-a prins un dor de moarte.

 Daca nu stii, ti-as arata
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te mânia,
Ci stai cu binisorul.

Cum vânatoru-ntinde-n crâng
La pasarele latul,
Când ti-oi întinde bratul stâng
Sa ma cuprinzi cu bratul;

Si ochii tai nemiscatori
Sub ochii mei ramâie...
De te înalt de subsuori
Te-nalta din calcâie;

Când fata mea se pleaca-n jos,
În sus ramâi cu fata,
Sa ne privim nesatios
Si dulce toata viata ....

Eu cred ca orice femeiei ar fi de 1000 de ori mai incantata sa i se sopteasca asta la ureche, decat sa fie vesnic in transhumanta de la Casa lu di David la La Cantina lu Niculai....

Ady Cristescu-Nu vreau poveste de amor

g

Joan Osborne - What if God was one of us Lyrics

Comanestenii gasesc alinare la Fundatia Palaghia / Uzina de servicii sociale

  La parterul unui bloc al orasului Comanesti,judetul Bacau functioneaza un complex de servicii medicale si sociale, o veritabila “uzina”. Pentru oamenii din oras si cei din satele apropiate, farmacia, cabinetele medicale si serviciile de ingrijiri la domiciliu sunt mana cereasca. In zona, numele preotului Sorinel Ungureanu si al sotiei sale, Gabriela, sunt pomenite cu respect si speranta. Vointa lor alimenteaza motorul Fundatiei Palaghia. 

  Totul a inceput acum 10 ani, povesteste parintele Sorinel Ungureanu. Farmacia a fost primul pas si este mina de aur care hraneste fundatia si toate actele prin care incercam sa alinam suferinta, sa dam sprijin celor in nevoie. Sotia mea a fost si este sufletul a tot ce se vede aici. Eu, cu haina mea, reusesc sa deschid usi.” E nevoie de rabdare, de perseverenta si sublima toleranta pentru a invinge “ingustimea de intelegere” a unor institutii, a unor functionari. In 2000, a luat nastere Fundatia Palaghia, al carei prim proiect a fost cel de ingrijire a batranilor singuri, bolnavi, uitati. “Proiectul a fost botezat de fiica noastra cea mica, Ariadna. Cand «O batranete fericita» s-a incheiat ca proiect, nu-i puteam abandona pe batrani, asa ca fundatia a continuat sa ii ingrijeasca. Din fericire, a aparut acest nou tip de servicii finantate de asigurarile sociale de sanatate, ingrijirile la domiciliu.“ 
Minuni si durere... 

  Ca si in cazul proiectului pentru batrani, ingrijirile la domiciliu se acorda pe o perioada limitata. Un asigurat are dreptul anual la 56 de zile de ingrijiri platite de CJAS. In cele mai multe cazuri, oamenii nu se pun pe picioare sau nu incheie socotelile cu viata in acest termen, asa ca Palaghia continua sa-i ingrijeasca benevol. Satisfactiile nu se lasa asteptate. “Ne ocupam acum de o pacienta din Sulta, care a suferit un atac cerebral.Cu ajutorul kinetoterapeutului, a facut progrese uimitoare. Cand a fost externata, era o leguma. Acum, se mira toti vecinii de ea. Tariful de la CJAS e depasit de cheltuieli, dar nu renuntam.” Masina fundatiei bate drumurile la orice ora din zi si noapte. Soferul este tot timpul in alerta. La fel si personalul. In programul de ingrijiri la domiciliu sunt si bolnavi in faza terminala, pentru care se solicita ajutor oricand. 

  Nu ne plangem. Doar spun ca este deprimant sa le urmaresti chinul”, intervine sotia preotului Ungureanu. 

„Vad, parinte, vad“ 

Momentele fericite sunt numeroase. Sotii Ungureanu si le amintesc, ochii rad de bucuria facerii de bine. “Cele mai emotionante clipe au fost pentru mine cele in care un barbat pe care l-am ajutat sa-si recapete vederea a strigat «Vad, parinte, vad». Era orb de ani de zile. Cu greu s-au strans banii pentru el, nu era nici asigurat. Cand l-au internat la Bacau aveam bani doar pentru un ochi si jumatate”. Pentru un alt barbat, “rom, dar asta nu conteaza in fata lui Dumnezeu”, parintele a facut drumuri la Iasi, unde bolnavul a fost operat pe cord, a carat sange sigilat de la Bacau. Pe altul l-a ajutat sa primeasca un rinichi, pentru altii a umblat prin clinici din Bucuresti, Tirgu Mures. La inundatiile care au lovit napraznic zona, la biserica din Laloaia, parohia parintelui Ungureanu, s-au pregatit tone de bucate pentru sinistrati si militarii care au luptat cu puhoaiele. Nici nu-si mai aminteste efortul, greutatile, piedicile. Doar “bucuria de a darui, infinit mai mare decat cea de a primi”. 
Slugi, nu patroni 

  Sotii Ungureanu au investit suflet si bani. Nu se lauda si nu se plang. Sunt insa mandri ca “Palaghia” este o mare si inimoasa familie. Preotul Ungureanu isi prezinta cu drag fiecare angajat, numai cu vorbe alese. Farmacia are contract cu CJAS, bugetul este multumitor. Pacientii primesc medicamente compensate, sfaturi si alinare. Laboratorul a inghitit zeci de mii de euro pana a ajuns la standarde europene. Patru cabinete medicale ofera consultatii. “Avem medic oftalmolog, internist, pediatru si dermato-venerolog. Au incheiat contract cu Casa, dar fac si multa munca voluntara. Patronii nostri sunt Maica Domnului si Sf. Vasile. Noi suntem slugile. “ 

„Boboc“ la 49 de ani 

  Parintele Ungureanu si sotia sa nu inteleg interesul presei pentru ei. Activitatea lor este “normal de umana”. Ajuta atat cat au putere, iau piedicile in piept, fiecare realizare nu devine soclu de statuie, ci treapta spre un alt bine. “Suntem o familie obisnuita, fericita. Meritul este al sotiei mele. Bucuria vietii noastre este Ariadna, copil daruit dupa 16 ani de casnicie si rugi la Sfanta Parascheva. Un copil pe care il crestem in curatenie sufleteasca. Mai avem o fiica, mai mare, infiata la inceputul casniciei. Problema generatiei tinere de acum este lipsa educatiei crestine. Informatia vine de la televizor, zapaceste creierul. Parintii gresesc suplinind lipsa lor din viata copiilor cu bani.” De aceea, un proiect viitor ii vizeaza pe copiii ai caror parinti sunt plecati in strainatate. Fundatia sprijina cu burse copii saraci, cuminti si buni la carte. Doua studente gemene vor absolvi facultatea si datorita unei maini intinse dezinteresat. De altfel, la 49 de ani, Gabriela Ungureanu este studenta in anul intai la Facultatea de Farmacie Iasi, cursuri de zi. Cu toate acestea, “suntem oameni obisnuiti, ca multi altii” . ...

Diferența dintre religie și credință

i

Vocaţia noastră, a tuturor oamenilor, este aceea de a le face viaţa mai frumoasă semenilor noştri, prin culvitarea iubirii ca scop fundamental al existenţei fiecăruia.
imagine preluata de pe www.deviant.ro

Religia este un set de credințe și practici comune ale unui grup de oameni, așa cum se reflectă ele în rugăciune, ritual și lege religioasă. De asemenea, religia are în aria ei de acțiune credințe și tradiții culturale și istorice, mitologie și mistică, precum și credințe personale sau locale. Termenii de “religie” și “practică religioasă” sunt adesea folosiți interschimbabil.                       

                                        

Credința este o stare psihologică în care un individ este convins de un concept pe care îl consideră adevărat.

Deci concret, religia este: ortodoxă, catolică, etc.
Însă credința este aceeași pentru toate religiile creștine.

Atunci de ce atâta ură și frică de cei care au alte religii ? Mai mult de ce să pretindem că religiia noastră este cea adevărată când defapt credința este aceeași ? De ce sfinții se găsesc în toate religiile? pentru că viața lor a fost în armonie cu legea Domnului și nicidecum că făceau Sfânta Cruce cu 3 degete sau cu toate degetele.

Eu spun că ar trebui să găsim esența lucrurilor și să lăsăm instituțiile religioase în legea lor.