Schimbarea

Astazi imi pare rau de tot si nu prea.Este o zi trista,deprimarea a pus stapanire pe mine.Parca as fi intr-un tunel lung,fara de iesire.Stau aici si ratacesc pe strazi pustii batute de vantul rece si un fior ma trece.Ma intreb:Cine sunt?Nu gasesc raspuns dar continui sa caut in speranta ca intr-o buna zi imi voi gasi identitatea si linistea de care am atata nevoie.Ma tem...dar e bine,ma tem...sunt singur intr-o lume plina de ura,invidie si rautate...Astept salvarea,vreau schimbarea.Imi doresc tot ce iti doresti si tu deoarece stiu ca in mare iti doresti ce imi doresc si eu.Continui sa escaladez munti inalti,stiu ca la varf voi reusi sa vad mai bine ceea ce odata m-a inconjurat si voi sti ce sa evit...si voi sti ce am pierdut.Imi doresc sa vad mai bine.Ochii nu imi sunt orbi si nici batrani dar ei nu vad...inca.Vreau o bucata de pamant cu multa iarba pe care sa imi pun trupul fara teama de a fi otravit,deoarece multi au trecut peste el,a fost martorul urei si al raurilor de sange ce curgeau in acele vremuri demult trecute dar poate nu si uitate.Imi doresc o viata mai buna,cer prea mult?E prea mult sa iti doresti pace,fericire si simplitate?...Da,e mult,stiu...de accea ma scufund in tristetea mea...sunt doar o stanca ce nu se poate misca,ce nu poate schimba lumea...dar...cu siguranta ma voi schimba pe mine.Sunt un suflet puternic,imi doresc sa lupt si sa traiesc,sa traiesc in adevaratul sens al cuvantului.Acum incep sa vad lumina,lumina ce lipsea cu totalitate din acel tunel negru in care am fost aruncat.

Iti mai amintesti?

E foarte tarziu, dar insomniile ma bantuie si de data aceasta, ca in fiecare noapte dealtfel. Am sarit brusc din pat pentru ca mi-am dat seama de un lucru absolut bizar: din toata povestea asta eu nu-mi mai aduc aminte aproape nimic. Cum care poveste? Povestea noastra. Povestea pe care am trait-o tu si eu. Cum? Tu nu ai trait-o? Bine, fie….Ma corectez atunci: povestea pe care am trait-o doar eu, dar, vrei nu vrei, ai carei protagonista ai fost. Imi vine sa pun mana pe telefon, sa te sun si sa te intreb ce iti mai amintesti tu, poate ma scoti din amnezia asta care m-a cuprins. A, chiar, oare de cand am uitat aproape tot? De ieri, de o luna, de un an? Sau, oare, sa nu fi stiut niciodata? Oare sa fi fost totul cladit doar in mintea mea? In fine….Revin, te-as suna. Dar nu fac asta. E aproape doua si, cine stie, poate dormi, dupa o zi agitata, poate te uiti la televizor, poate te masturbezi sau poate faci dragoste nebuneste cu barbatul vietii tale…De unde sa stiu eu?? Uf…barbatul vietii tale…nu il cunosc, nu stiu daca el exista si, totusi, il urasc. De fapt urasc toti barbatii din viata ta. Intr-un fel ma urasc si pe mine, asta pornind de la premisa optimista ca am fost unul dintre barbatii din viata ta. Te plictisesc? Nu, te rog, nu pleca, mai stai putin in mintea mea; imi face placere sa conversam. Si, daca se poate, nu imi mai repeta de atatea ori ca sunt nebunn. E noapte si nu am chef de reprosuri. Uite, iti torn un pahar de vin, iti dau si o tigara, poate iti mai vine cheful de vorba. Daca nu, nu-i nimic….E suficient sa ma asculti doar. Da, stiu ca te bat la cap si ca vrei sa dormi, dar, hai, fa si tu un efort pentru mine…Daca vrei ma duc sa ma imbrac in camasa aceea cu dungi rosii. ..Cum adica de ce? Ai uitat? Ca sa ne amintim de prima noastra intalnire…Vad ca tu ai uitat si mai multe decat mine. Sper sa iti aduci aminte macar unde ne-am intalnit. Si primul nostru sarut. Si cele 2 (3?) incercari esuate ale noastre de a face dragoste….Da, bine, tu sex si eu dragoste. Dar ce mai conteaza asta? Nu ma mai contrazice. Lasa macar o data lucrurile sa fie asa cum vreau eu. Si dusul nostru impreuna….Te rog, te rog mult, uita-te la mine, intoarce-te sa-ti vad fata. Macar putin…Nu mi-o mai amintesc. Imi amintesc perfect, insa, mirosul asternuturilor tale, mirosul trupului tau, fierbinteala semintei tale pe pielea mea, hainele aruncate neglijent pe scaun, floarea de pe dulap, fumul gros de tigara din bucatarie…Si mai stiu ca te-am iubit, ca te iubesc inca…Nu, nu-mi face asta! Nu-mi vorbi de toti barbatii care au trecut si vor mai trece prin viata ta. Ce conteaza ei? Pe tine te-am cautat in toate si nu am sa incetez niciodata sa te caut. Ma voi casatori cu alta femeie, dar va fi nunta noastra, voi locui cu alta femeie in casa care va fi a ta si a mea, voi face copii cu acea femeie

iar ei vor fi ai tai. Vor fi ai tai pentru ca tu esti eu.
Acum gata, poti sa mergi la culcare. Sper ca nu te-am plictisit prea tare. Si eu voi merge. Ia-o inainte. Raman sa mai fumez o tigara. Tigara pe care tu nu ai vrut sa o fumezi. Am sa beau si vinul acesta, de care nici macar nu te-ai atins…..

Boom...si apoi liniste

Incotro suflet chinuit? Incotro in lumea asta abatuta si apasatoare? Unde vrei sa ajungi si cu ce pret? Cat esti dispus sa dai ca sa atingi o culme?
De ar conta ceva mai mult ca durerea sufletului... De te-ar rapune ceva mai rau ca un suflet chinuit si disperat...de te-ar...ai fi reusit cum sa deslusesti pasii pe care poti sa ii faci apoi. Ai fi, insa esti legat de maini si de picioare caci intre ale sufletului nu poti sa te implici si sa aduci idei inovatoare care sa iti garanteze succesul si vindecarea. Ceea ce traiesti isi lasa o amprenta si cu cine o poti impartasi? De cine te poti agata? De nimeni care sa te poata umple din nou. De nimeni,care sa te poata face un om nou apeland la incizii si a curata durerea pentru a face loc plinatatii. Si daca reuseste cineva chiar si pentru momentul in care sufletul ti-e amarat.... intreb, poate acea persoana sa si pastreze bisturiul in mana si cu blandete sa taie si sa curete la tot pasul!?! De ce atata mizerie oricum? Pentru ca totul este contaminat. Si cat ai da sa cureti tot, incepand cu tine...
Ce simplu ar fi fost daca nu intelegeam nimic, iti zici....si totusi sa te negi sau sa nu te accepti, te face mai linisitit? Poate doar pentru o noapte cand reusesti sa inchizi ochii, fara sa mai fi speriat ca ei sunt in jurul patului tau incercand sa-ti ia viata. Si dormi linisit doar pentru cateva ore gandind ca oricum asta sau nu asta ti-a fost viata harazita. Si te trezesti si apare iarasi durerea si te chircesti si vrei sa iesi din tine si doar sa privesti incontro ti se indreapta trupul si nici macar nu iti mai doresti ca simturile tale sa cunoasca ceea ce sufletul tau din trupul detasat simte sau incontro vrea sa o apuce. Vrei doar sa te privesti...iti sta bine...
Si iti plange sufletul in tine si iarasi nu intelegi nimic si iarasi ajungi la stadiul in care realizezi ca nici macar nu te cunosti.
Si esti depasit...
Ce durere coplesitoare...
Cauta te rog doar cum sa faci ca ce ai fost sa fie transformat...sa fie transformat din argint in aur...
Lasa aurul la lumina...lasa lumina la suprafata!

De ce ne temem de intrebari?
De ce nu putem sa rostim ceea ce gandim sau vrem sa spunem cu adevarat: Ti-e dor de mine de cand am plecat? Admiti ca am gresit amandoi? Daca ai putea ai reface lucrurile altfel? Ce ai simtit tu pentru mine?

In loc de toate aceste intrebari spunem simplu:
"Ce mai faci?"
Ne temem de intreabari sau de raspunsuri? Sau sa nu le primim vreodata?

Localitati ciudate

In apropierea localitatii Kunming,din provincia chineza Yunnan,persoanele suferinde de nanism prezinta anual un spectacol inedit"Actorii" trebuie sa aiba inaltimea mai mica de 130 cm.Localitatea si-a atras renumele de Regatul Piticilor.In Norvegia,Longyearbyen este cea mai mare aşezare din insulele Svalbard, situate în Oceanul Artic şi aparţinând Norvegiei. Localitatea este situată în partea de vest a insulei Spitsbergen, port la fiordul Adventfjorden. Populaţia este de aproximativ 2000 locuitori. Aşezarea a fost întemeiată în 1906 de către John Munroe Longyear principalul proprietar al Companiei Artice de Cărbune din Boston (Arctic Coal Company of Boston). A Fost distrus de germani în Al Doilea Război Mondial în anul 1943 şi reconstruit după terminarea conflictului. Mineritul şi turismul sunt principalele activităţi. Vegetaţia este de tundră. Longyearbyen este locul de reşedinţă al guvernatorului din Svalbard (constituit dintr-un grup de perosane care reprezintă autoritatea locală).De asemeni este considerat orasul in care nimeni nu are voie... sa moara.In cimitirul localitatii n-a mai fost inmormantat nimeni de vreo 70 de ani,intrucat permafrostul,un element din compozitia subsolului impiedica descompunerea naturala a cadavrelor.Glumind,cei de aici care isi ingroapa rudele prin alte localitati spun ca nu au voie sa moara.
Coober Pedy,orasel din nordul Australiei Sudice cu o populatie de 2.000 de locuitori este comunitatea in care oamenii traiesc in subteran,indeosebi in foste mine restaurate din pricina insuportabilei calduri diurne.
Denumirea de Coober Pedy vine din termenul aborigen local kupa-piti,care inseamna"groapa omului alb".
In Romania-unde exista totusi multe sate si orase aproape parasite,am gasit localitati ciudate,mai ales prin denumirile care le poarta.Iata cateva dintre ele:
Capatana Porcului(Brasov),Amarastenii de Sus(Dolj),Mirosi(Arges),Labasint(Arad),Mierlestii de Sus(Olt),Cacacioasa(Valcea),Partestii de Sus si de Jos(Suceava),Madulari(Valcea),Urlati(Prahova),Baicoi(Prahova),Tetcoiu(Dambovita),Cioara de Sus(Alba),Jena(Timis),Jupa(Caras-Severin),Vartescoiu(Vrancea),Milcoiu(Valcea)...
Exista si alte nume de localitati romanesti pe care din respect pentru urechile multora si pentru cititori,nu le pot posta aici.

Un moft

"O societate fara principii care va sa zica nu le are",scrie fiul lui Trahanache intr-o depesa despre starea natiunii.Mai actual decat acum Caragiale nu a fost niciodat.S-a potrivit cumva si retrairea geniului lasat generatiilor viitoare de Conu Iancu odata cu punerea in scena a "Scrisorii pierdute"la teatrul bacauan.
Spuneam s-a potrivit pentru ca tara asta nu s-a schimbat deloc in cea ce priveste izvorul de inspiratie a celebrului si contemporanului autor.Accederea catre os devine sport national.Declaratiile populiste sunt deja imn de stat.Minciunile gogonate fac parte din cotidian iar magnetizatul(cu sau fara jamaica)ramane supapa de refulare a romanului.Astia suntem,vorba unui amic becher,de n-am mai fi.
Acum cateva zile Ministerul Agriculturii imi trimite o scrisoare prin telegraful modern(e-mail)prin care ma anunta ca Romania are capacitatea de a hrani 80 de milioane de oameni.O alta depesa imi spune ca Romania este in pragul unei crize a alimentelor si-mi anunta o iminenta foamete.Vedem ca mancarea s-a scumpit pentru ca materiile prime s-au scumpit ori nu mai exista pe piata.Graul,de exemplu a devenit rara avis in silozuri.Asa ca cei 80 de milioane de oameni,daca i-am invita la masa,s-ar ridica la fel de flamanzi.Painea ingrasa,am gasi o scuza,dar ce ne facem stimabilule cu celelalte?
Ca si alea s-au scumpit! Ministerul,indiferent ce onorabili l-au condus,incearca sa ne prezinte strategii de revigorare a agriculturii,domeniu menit sa ne scoata din foame.Fiecare strategie isi arata neputinta iar demagogia incearca in discursurile post-esec sa acopere neputinta sau mai bine spus incompetenta.Cred ca foametea ce va sa cada peste noi vine din acele "printipuri" pe care nu le avem.Adica de a duce pana la capat o idee,o solutie.Noi nu,noi castigam putera si instalam propria strategie in 100% din cazuri exact contrara celei deja aplicate.
Rezultatul este zero,cele doua,noua strategii se anuleaza reciproc.Asa cum nenea Iancu zice"personajele-mi sunt vii". Sunteti chiar voi!

Un copil a fost incredintat italienilor...

Nu-ti alegi parintii si nici soarta...Pentru o fetita de patru ani care a locuit vreo doi ani in Buhusi-Bacau,zicerea aceasta nu este doar o poveste.Mama sa este din Bacau,tatal e italian.Nascuta in Italia,fetita are cetatenie italiana.Parintii care locuiesc in Italia,au fost decazuti din drepturi.A fost ingrijita acolo pana cand aceasta a implinit doi ani si apoi adusa in Romania.A incercat in instanta sa obtina tutela asupra copilului.Intre timp,o sora a tatalui fetitei,din Italia,a reusit printr-o hotarare definitiva si irevocabila,sa obtina tutela asupra acesteia.Avocati,executor judecatoresc,consul italian,pericol de tensiune,emotii...Sositi la Buhusi,insotiti si de reporterii unei televiziuni,avocatii italienilor au solicitat sprijin autoritatilor buhusene pentru a prelua copilul.
Autoritatile buhusene-primarie,politie,politie comunitara,mediatori,consilieri s-au implicat pentru a rezolva problema in spiritul legii."Avocatii au venit fara tutori.Un copil nu este un obiect,motiv pentru care am sugerat ca trebuie sa vina tutorii ca sa-l ia.Copilul nu putea fi incredintat unor straini.El trebuia sa fie protejat emotional si asta se pare ca unii nu au inteles."Acestia au fost consiliati,dar va imaginati ca fiind foarte atasati de copil,le era greu sa se desparta de el(bunicii).Dupa o consiliere realizata cu succes,bunicii au inteles ca legea trebuie acceptata.Unii se asteptau ca de aici sa rezulte un scandal,dar nu a fost sa fie.Avocatii au ajuns la ora 10.La 16 erau cu bunicii si copilul la un hotel din Bacau.Ei au inteles faptul ca trebuie chemati tutorii din Italia.
La ora 23 am inteles ca acestia erau la Bucuresti inaintand formalitatile legale pentru plecare...Da.Cam asa se intampla cu ai nostri copii,unii isi doresc foarte mult un copil,iar altii efectiv isi bat joc.
Cam atat pentru ca nu vreau sa ma enervez si prefer sa las asa,avand in vedere ca bunicii copilului ma cunosc...practic eram cu mainile legate,oricat mi-as fi dorit sa pot face ceva...Dar asta e.Nu stiu daca am zis bine dar va las pe voi sa o faceti mai bine.