vineri, 11 martie 2011

Un moft

"O societate fara principii care va sa zica nu le are",scrie fiul lui Trahanache intr-o depesa despre starea natiunii.Mai actual decat acum Caragiale nu a fost niciodat.S-a potrivit cumva si retrairea geniului lasat generatiilor viitoare de Conu Iancu odata cu punerea in scena a "Scrisorii pierdute"la teatrul bacauan.
Spuneam s-a potrivit pentru ca tara asta nu s-a schimbat deloc in cea ce priveste izvorul de inspiratie a celebrului si contemporanului autor.Accederea catre os devine sport national.Declaratiile populiste sunt deja imn de stat.Minciunile gogonate fac parte din cotidian iar magnetizatul(cu sau fara jamaica)ramane supapa de refulare a romanului.Astia suntem,vorba unui amic becher,de n-am mai fi.
Acum cateva zile Ministerul Agriculturii imi trimite o scrisoare prin telegraful modern(e-mail)prin care ma anunta ca Romania are capacitatea de a hrani 80 de milioane de oameni.O alta depesa imi spune ca Romania este in pragul unei crize a alimentelor si-mi anunta o iminenta foamete.Vedem ca mancarea s-a scumpit pentru ca materiile prime s-au scumpit ori nu mai exista pe piata.Graul,de exemplu a devenit rara avis in silozuri.Asa ca cei 80 de milioane de oameni,daca i-am invita la masa,s-ar ridica la fel de flamanzi.Painea ingrasa,am gasi o scuza,dar ce ne facem stimabilule cu celelalte?
Ca si alea s-au scumpit! Ministerul,indiferent ce onorabili l-au condus,incearca sa ne prezinte strategii de revigorare a agriculturii,domeniu menit sa ne scoata din foame.Fiecare strategie isi arata neputinta iar demagogia incearca in discursurile post-esec sa acopere neputinta sau mai bine spus incompetenta.Cred ca foametea ce va sa cada peste noi vine din acele "printipuri" pe care nu le avem.Adica de a duce pana la capat o idee,o solutie.Noi nu,noi castigam putera si instalam propria strategie in 100% din cazuri exact contrara celei deja aplicate.
Rezultatul este zero,cele doua,noua strategii se anuleaza reciproc.Asa cum nenea Iancu zice"personajele-mi sunt vii". Sunteti chiar voi!

Un copil a fost incredintat italienilor...

Nu-ti alegi parintii si nici soarta...Pentru o fetita de patru ani care a locuit vreo doi ani in Buhusi-Bacau,zicerea aceasta nu este doar o poveste.Mama sa este din Bacau,tatal e italian.Nascuta in Italia,fetita are cetatenie italiana.Parintii care locuiesc in Italia,au fost decazuti din drepturi.A fost ingrijita acolo pana cand aceasta a implinit doi ani si apoi adusa in Romania.A incercat in instanta sa obtina tutela asupra copilului.Intre timp,o sora a tatalui fetitei,din Italia,a reusit printr-o hotarare definitiva si irevocabila,sa obtina tutela asupra acesteia.Avocati,executor judecatoresc,consul italian,pericol de tensiune,emotii...Sositi la Buhusi,insotiti si de reporterii unei televiziuni,avocatii italienilor au solicitat sprijin autoritatilor buhusene pentru a prelua copilul.
Autoritatile buhusene-primarie,politie,politie comunitara,mediatori,consilieri s-au implicat pentru a rezolva problema in spiritul legii."Avocatii au venit fara tutori.Un copil nu este un obiect,motiv pentru care am sugerat ca trebuie sa vina tutorii ca sa-l ia.Copilul nu putea fi incredintat unor straini.El trebuia sa fie protejat emotional si asta se pare ca unii nu au inteles."Acestia au fost consiliati,dar va imaginati ca fiind foarte atasati de copil,le era greu sa se desparta de el(bunicii).Dupa o consiliere realizata cu succes,bunicii au inteles ca legea trebuie acceptata.Unii se asteptau ca de aici sa rezulte un scandal,dar nu a fost sa fie.Avocatii au ajuns la ora 10.La 16 erau cu bunicii si copilul la un hotel din Bacau.Ei au inteles faptul ca trebuie chemati tutorii din Italia.
La ora 23 am inteles ca acestia erau la Bucuresti inaintand formalitatile legale pentru plecare...Da.Cam asa se intampla cu ai nostri copii,unii isi doresc foarte mult un copil,iar altii efectiv isi bat joc.
Cam atat pentru ca nu vreau sa ma enervez si prefer sa las asa,avand in vedere ca bunicii copilului ma cunosc...practic eram cu mainile legate,oricat mi-as fi dorit sa pot face ceva...Dar asta e.Nu stiu daca am zis bine dar va las pe voi sa o faceti mai bine.

miercuri, 9 martie 2011

Cum ar trebui sa fie viata?

Cel mai necinstit lucru, in viata, este modul in care aceasta se termina.Adica ceea ce vreau sa spun, este ca viata e grea.Si-ti cam ocupa tot timpul. Si la sfarsitul vietii,ce obtii? O moarte.Asta ce-i,un bonus? Eu cred ca ciclul vietii e de-a-ndaratelea.......Ar trebui intai sa mori,sa te dai la o parte.Apoi sa mergi sa locuiesti intr-un azil de batrani.Esti dat afara de acolo pe motiv ca esti prea sanatos,te duci,iti iei pensia,apoi,cand incepi sa lucrezi,primesti un ceas de aur in prima zi de lucru.Muncesti patruzeci de ani pana cand devii suficient de tanar ca sa te bucuri de pensionare.Te apuci de baut, mergi la chefuri..distracii ..si esti gata pt.Liceu.Mergi apoi in scoala Primara,devii un copil,te joci,n-ai nici o responsabilitate....apoi devii bebelus.Apoi,si mai mult ,iti petreci ultimele noua luni plutind,cu toate facilitatile cum ar fi incalzire centrala,bai, room service,dupa care termini totul intr-un orgasm.

marți, 8 martie 2011

Ducu Bertzi-Floare de colt( Edelweiss)


Aceasta melodie o dedic tuturor fetelor,femeilor,mamelor,sotiilor,bunicelor,s.a.m.d. tinand cont de aceasta speciala zi...cred ca merita pana la urma si facem abstractie nu k nu ar merita dar fara ele viata noastra ar fi fara sens.
Este clar că scriu doar atunci când frământările nu-mi dau pace.Cred că faptul că mă descarc aici mă face să mă simt mult mai bine.Zic eu.Şi să-ncep.. mai bine nici n-aş incepe dar hai.Aş face orice să mă liniştesc...
Este practic imposibil ca toate trăirile mele să fie legate de o persoană atât de..specială, dar oricât de specială ar putea să fie, am jurat c-o voi scoate definitiv din mintea mea.Cel puţin asta a fost decizia mea, IREVOCABILĂ de altfel.Oare ce D-Zeu am, simt că am luat-o razna, parca n-aş fi eu. Ha !Ce prostii debitez. Din punct de vedere fizic sunt acelaşi, dar e vorba despre sufletul meu care.. a luat-o razna şi încerc pe toate căile posibile şi imposibile să mă liniştesc, să mă debarasez de tot ceea ce înseamnă "EA",dar e clar că nu există niciun remediu pentru mine. Singurul meu leac ar fi chiar "ea", ce ironie nu? Dar sunt a dracu`,de fapt inima mea e a dracu`,nu se poate obişnui cu ideea că acesta "necunoscuta"care-mi tulbură existenţa nu trebuie să mai existe pentru mine, trebuie să fie moarta şi îngropata pentru sufletul meu. Cel puţin aşa AR TREBUI să fie !Ştiu că nimeni nu va înţelege.. nici nu trebuie, atâta timp cât sunt conştient că nici eu nu mă înţeleg 100%, ce pretenţii să mai am la alţii..Whatever ! În momentul de faţă nu-mi doresc decât să pun capul pe pernă şi să adorm într-o clipită, dar somnul parcă nu mă vrea la el, s-a încăpăţânat să mă ţină treaz, să mă rănească cu amintirile care ma năpădesc şi nu-mi dau pace. Dar poate se va răzgândi într-un final,

vorba aia "Speranţa moare ultima", dar să nu moară şi răbdarea mea o dată cu ea... :)

OSCAR 2011

Well, well, The King a avut ocazia să-ţi ţină, în sfârşit, discursul în cadrul ceremoniei de acordare a premiilor Oscar. Ne-aşteptam cu toţii, deşi nu ştiu câţi dintre noi au trecut filmul pe lista Preferate. Nu-i vorba de asta. E vorba despre cum votează Academia. The King`s Speech e un film bun, care beneficiază de o interpretare absolut fabuloasă din partea lui Firth, care, de altfel, a şi fost recunoscută şi premiată, dar n-are magnetul acela involuntar care te ţine lipit de ecran (mare sau mic) pe parcursul a (aproape) 2 ore. Mult peste el mi se păreau The Fighter, The Town sau chiar Animal Kingdom, dar mă mulţumesc şi cu bâlbâiala regală.

Dacă Firth a fost regele, Portman a fost, cu siguranţă, regina. E greu să-mi dau seama că fata asta va deveni mamă în câteva săptămâni.. sau zile?! Încă o văd ca pe fetiţa în pantaloni scurţi, care voia cu disperare să-şi răzbune părinţii în Leon. Regina lebedelor pare un fel de mimoză, care plânge când îşi ţine discursul şi se chinuie să-şi aducă aminte numele celei care a îmbrăcat-o şi a machiat-o. Natalie, nu te mai strădui, mulţumeşte-ţi ţie că scapi mai repede şi mai ieftin..

Anul trecut a avut loc un mic război picant în ceea ce priveşte filmele care meritau sau nu să câştige, bătălia dintre Avatarul lui Cameron şi The Hurt Locker-ul neveste-sii (fostei, dar "astea îs detalii, nu merită discutate"), iar viziunea ironică despre tot ce se petrecea era dată de producţia lui Tarantino, Inglourious Basterds (care mie încă mi se pare genial, chiar dacă l-am văzut de vreo 5 ori…). Anul ăsta, lupta mi s-a părut mult mai… monotonă. Poate pentru că, în afară de Natalie, n-a mai făcut nimeni urât în filmele nominalizate la marele trofeu, poate pentru că nu l-a mai ars nimeni pe Hitler şi n-a mai purtat nimeni machiaj albastru.

În schimb, am avut parte de producţii mult mai realiste, populare, uşurele (desigur, în afară de Inception), lineare, în marea lor majoritate. Cele trei pe care le-am pomenit mai sus n-au avut destui fani printre membrii academiei ca să împuşte şi ele o statuetă gălbejită, dar nu-i bai.

În sfârşit mi s-a împlinit visul şi-am văzut o ceremonie Oscar transmis cum a lăsat-o mama ei – virgină, dacă pot să zic aşa, şi pentru asta, senc iu veri muci, HBO! E revigorant să nu te bâzâie nicio încercare de traducere ad-hoc. Dar, dacă mă gândesc bine, ar fi fost în ton cu bâlbâiala regală…

Ştiţi ce-i ciudat? Niciunui film din competiţie nu poţi să-i pui eticheta "degeaba". Fiecare poate şi reuşeşte să spună ceva, un mesaj, o frază, bă, să-ţi dea o palmă cumva şi să te convingă de un adevăr. Adevăratul curaj (urăsc traducerile româneşti), adevăratul ..control de sine, adevărata putere de a-şi urma visul, adevărata cale spre perfecţiune şi sacrificiu, adevărata copilărie sau adevărata maturitate. O ediţie decentă, care nu ia ochii, dar de câte ori aţi auzit că înţelepciunea e şi opulentă?!

Pace!

duminică, 6 martie 2011

My story...

Oare cand voi putea sa te strang din nou in brate?Nici eu nu stiu si incerc sa nu ma gandesc prea mult la asta.Felul in care ai aparut in viata mea a fost un miracol.Parca stiai ce viata trista am avut si ai venit sa ma salvezi din apele tulburi ale vietii in care aproape ma scufundasem.Fusesem ranit de atatea ori,nu mai credeam in iubire,nu mai speram sa gasesc fericirea,eram in intuneric…Si atunci ai aparut TU,nici nu am realizat cand m-am indragostit de tine,probabil din prima clipa.Iti amintesti cand ti-am zis ca vreau sa-ti intru in sange,sa nu mai poti trai fara mine?Si totusi eu am fost cel care s-a indragostit primul de tine.Ingerul meu,tu ai facut lumina acolo unde era intuneric,ai adus fericire acolo unde era doar tristete si durere.Esti atat de departe incat uneori ma ingrozesc la gandul ca se va intampla ceva si nu ne vom mai revedea.Numai eu stiu cate nopti am plans si m-am rugat la Dumnezeu sa te protejeze si sa te aduca din nou aproape de mine.Mi-e frica pui,fara tine nu as sti cum sa traiesc.Tu nu stii prin cate a trebuit sa trec fara tine alaturi.Toata lumea imi spunea sa renunt la tine,ca esti departe,ca nu ma iubesti si doar te joci cu mine.Toti credeau ca mesajele vor inceta,comunicarea nostra va inceta.Dar cand tu mi-ai spus intaia oara ca ma iubesti am stiut ca faptul ca nu am renuntat la tine era cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata.Te iubesc din tot sufletul meu si oricat de greu va fi voi rezista,pentru tine,pentru noi.Esti ingerul meu si vei fi mereu.